Mi-aș dori să prind vremea când eu și ai mei conaționali vom învăța, în sfârșit, să:

– NU mai transformăm orice petic de iarbă în parcare

– NU mai parcăm pe locurile pentru persoane cu handicap

– NU ne lăsăm mașina pe trei locuri, pe motiv că-s suficiente pentru alții

– NU mai invocăm scuza cu ”numai două minute intru până aici”

– NU mai ne plimbăm pe trecerea de pietoni ca pe bulevard pe motiv că e numai pentru pietoni (e și drum pentru mașini, apropo)

– NU mai ne suflăm unul altuia în ceafă, la rând, la magazin

– NU mai scoatem zeci de produse din vitrinele frigorifice din magazine pentru a ne decide, după minute bune, să luăm unul singur

– NU mai ținem gunoiul în fața ușii apartamentului, peste noapte

– NU abandonăm punga cu gunoi lângă țarcul cu pubele pe motiv că ne-am uitam cartela

– NU mai zornăim după noi grămada de chei (la care, culmea, am uitat să punem cartela pentru țarcul cu pubele)

– NU mai flegmăm pe geamul apartamentului (am un vecin campion la asta, incredibil de grețos și de laș, care dispare imediat ce i se strigă să își oprească obiceiul de neam prost)

– NU mai vorbim pe stradă la telefon pe speaker, ținând aparatul ca pe o felie de pâine cu pateu

– NU adăugăm după fiecare propoziție sau frază tradiționalul ”ce p… mea!” pentru a ne exprima revolta

– NU bârfim de dragul bârfei

– NU le dăm în cap celor care au alte opinii

– NU să ne bucurăm de sucombarea caprei vecinului, ci ne aliem pentru a rezolva situații în favoarea noastră,

– NU tot criticăm, ci să punem mâna să facem ce știm ori ce putem

– NU facem un lucru doar să fie făcut, ci să reziste și să fie util – nemțește style 🙂

– NU așteptăm să fim salutați când intrăm undeva, ci să o facem noi, indiferent de vârsta și statutul social pe care îl avem

– mulțumim chiar și pentru gesturi simple

– învățăm că verticalitatea și corectitudinea sunt mai de preț decât ”învârteala” și ”șmenuiala”

– ne bucurăm că suntem sănătoși și putem facem tot felul de lucruri

Și să fim optimiști și pozitivi, că a fi pesimist și negativist e cel mai simplu lucru din lume. 🙂

Sunt optimist – deci sunt convins că va veni vremea când toate cele de mai sus se vor transforma în axiome sociale.

Dar sunt și realist – de aceea rog a-mi fi permis să mă îndoiesc că eu și a mea generație vom prinde o astfel de epocă luminată. Poate cei ce ne vor urma.