Recunosc că trec fără remușcări cu telecomanda peste poșturile de știri, zapând de la Pro și Antena spre AXN, Warner și Comedy Central. Asta când nu mă uit pe telefon la vreun serial. Nu mă atrage nimic din urletele de prin platouri, burtierele bombastice și vocile tensionate ale crainicilor și moderatorilor atoatecunoscători, care parcă anunță pregătiri pentru apocalipsa mondială.

Dacă ar fi să o parafrazez pe naratoarea din Stăpânul Inelelor, aș zice că, într-adevăr, lumea presei se schimbă. Rectific: s-a schimbat cam demult. Nu o simt în apă, în pământ ori în aer. Ci în multe chestiuni care țin de regulile breslei. Și, mai nou, în vocea IA (creată cu inteligența artificială) care lecturează știrile de la B1Tv.

Am auzit-o pentru prima dată aseară, deși am înțeles din căutările ulterioare pe net că e folosită de câteva luni. Cum v-am zis mai sus, mă împiedic rar spre deloc pe posturile de știri.

Mi s-a părut o voce tipică IA, cu vagi trăsături umane, dar cu rostirea idioată a numerelor. Ceva de genul „patru-zeci… (pauză) și… (pauză) nouă”. Sună aiurea, chiar deranjant și mă face să nici nu mă intereseze cât de bine (sau nu) sunt scrise materialele. Care, dacă e să mă iau după mulți colegi mai tineri din presă, sunt realizate din ce în ce mai mult cu Gemini sau ChatGPT. Sunt convins că de multe ori nici măcar nu mai trec prin filtrul vreunui editor sau moderator uman și sunt aruncate online sau on air.

Chiar o fi atât de mare economia făcută cu salariile a 2-3 editori voce, încât să fie mai rentabilă folosirea unui soft de recitare a știrilor?

Am dat și eu voce la un moment dat, chiar dacă nu-mi plăcea intonația mea sau felul în care rosteam unele cuvinte. Încercam să îi copiez pe alții muuuult mai buni și îi admiram sincer pe cei cu voci foarte mișto din televiziunile naționale sau locale (editorii voce de la Pro sau de la Antena, Simona Rusu, fosta mea colegă de la TVS, Seba – de la demult sucombatul TTV sau, Dumnezeu să o odihnească în pace, Aurora Hoduț).

La fel ca mulți dintre cei care am crescut cu acele jurnale, le cunoșteam vocile, felul în care rosteau cuvintele, intonația. Aveau ceva aparte și știam automat, fără să mă uit, ce jurnal de știri mergea în acel moment pe tv.

Sunt convins că și IA poate să devină în timp mai rafinat și să treacă peste rostirile nenaturale și intonația de robot dezaxat. Vom ajunge să ascultăm știri livrate de programe automatizate, care să cunoască exact ce avem nevoie după ce au parcurs în câteva secunde toate postările și pozele noastre online, știind ce și cum să ne ofere, ca informație. Suntem, probabil, printre ultimele generații care vor mai crea conținut doar cu propriii neuroni.

Însă nu cred că voi apuca momentul în care să simt într-o voce artificială acea notă de umanitate care să mă țină atent la o emisiune informativă. La talk-show-uri nu mă refer, că la dat cu părerea omul nu poate fi bătut niciodată de inteligența artificială.