Nu încerc să dau idei despre unde ar fi avocata asta, Elodia. E treaba OTV-ului și ferească sfântul să mă substitui detectivilor din garsonieră. Eu doar constat ceva: mă, frate, brașoveanca asta e un fel de Toma Alimoș, un fel de haiduc.

Motive:

1. are o baladă, cântată de o tanti în costum popular (carevasăzică, are recunoaștere populară);

2. pe Elodia o caută toată stăpânirea (a se citi procurorii, polițiștii și, mai nou, scafandrii) prin codrii de aramă, prin ape tulburi, prin munți cu fruntea-n nori;

3. îi e prieten râul, ramul – că toți o ascund de nimeni nu o găsește;

4. și cel mai important motiv: peste ‘jde ani, istoria televiziunii va pomeni cazul Elodia. Rămâne de văzut la ce capitol îi va încadra pe cei care i-au disecat la micron dispariția – patologie sau goana disperată după audiență ieftină.