„Cenusareasa” de pe hartie sau din ecran

O stiu eu si o stiu toti colegii mei: presa locala e un fel de cenusareasa a mass-media. O spun in cunostinta de cauza si nu cred ca vreun confrate ma poate contrazice. Justific afirmatia, nu o las in coada de…pastrav. Presa locala, indiferent ca e scrisa, audio-video sau, mai nou, pe net, e privita de majoritatea patronilor ca o parte periferica a investitiilor lor. Daca vorbim de studiourile locale sau de corespondentii televiziunilor nationale situatia e chiar nasoala. Sunt lasati sa se descurce singuri si rar se aloca o suma pentru aparatura. Deseori, sunt lasati sa lucreze cu camere depasite sau chiar cu aparatele video proprii, casete primesc la pastele cailor si sint lasati sa se descurce cum pot. In schimb, li se cer stiri si sint penalizati daca nu le fac.

In aceiasi situatie, poate un pic mai buna, sint televiziunile locale, dar si aici intervine o problema. Majora. Pentru ca patronii nu obtin profitul scontat, in cativa ani interesul lor pentru afacerea de presa scade pana undeva sub genuchiul broastei. Discutam cu cativa colegi si remarcam ca durata medie de viata – buna – a unei statii TV sau a unei televiziuni locale e de 2-3 ani. Dupa care incep problemele. Se dau oameni afara, raman doar o mana de angajati, programul se reduce – toate dupa niste criterii care imi scapa. Cred ca lipseste, in fiecare din aceste cazuri, un manageriat serios, care sa vrea sa faca o televiziune sa evolueze, nu sa stea pe loc sau sa dispara. Din pacate, asa ceva nu am intalnit in presa video locala. Preocupati doar sa asculte ordinele patronilor de a rentabiliza afacerea (normale, oarecum), asa-zisii manageri calca peste tot si au o singura politica, regasita in absolut toate cazurile: dau afara oameni. Asta e geniala lor idee referitoare la reducerea pierderilor. Nu stiu ca televiziunea, ca orice afacere, se face cu oameni buni, care, tratati cu respect, nu cu altceva, iti vor aduce profit. Cu o conditie: sa fie angajati datorita calitatilor lor si nu pilelor sau altor chestii asemanatoare. Si mai trebuie ceva: investitii majore, care, chiar daca nu aduc profituri in primii ani, o vor face mai tarziu, daca are cine sa le gestioneze.

Si inca un lucru: cei care detin ziare sau televiziuni pe plan local sunt implicati, e obicei, in alte afaceri, mult mai profitabile si pun presa pe planuri secundare. Doar cei care fac din mass-media o afacere principala lupta sa o mentina si sa o dezvolte.

Exemplu cel mai clar: Jurnalul bihorean. Actionariat strain, targetat pe presa. Merge bine, se dezvolta. Au fost si acolo miscari, nu zic. Dar ziarul se dezvolta si o face bine. E doar un exemplu. Poate cineva tine cont. Poate nu. Eu unul am ajuns la o concluzie. Cam amara. Presa adevarata se face doar in Bucuresti, dar si acolo doar in cazul a doar cateva televiziuni mari si a unor ziare puternice. In rest, supravietuim.

Fără categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.