Cred ca toata lumea din jurul meu ii stie povestea. Opelul meu a ajuns vedeta, nu prin ceva bun, ci pentru faptul ca m-am plans tuturor de problemele pe care mi le-a facut. A avut ceva probleme la motor (o inteleg, a imbatranit, are deja 15 ani) si doua saptamani nu am avut-o si a stationat la un mecanic din Oradea. Cand i-am dat-o nu pornea, cand mi-a dat-o pornea, dar se oprea in relanti. Figuri pe care nu prea i le cunosteam. In fine. M-a scos din sarite mai ales atunci cand, imediat ce am scos-o de la mecanic, s-a oprit brusc undeva, in centrul Oradei. Pentru ca mecanicul m-a asigurat ca pot face drumul, am luat-o sambata spre Beius. Am ramas de doua ori oprit in mijlocul soselei, mi-a fiert apa de trei ori si am ajuns acasa dupa ce am facut in 3 ore 60 de kilometri si mi sa rupt si un furtun de la radiator. Asta dupa ce m-a ajutat si nashul meu. 🙁

Apoi a intrat in scena fratelo. A luat-o, a dus-o la un mecanic din Beius si acum Opelul a inviat. Sprinten, baga 160 la ora de nebun, intr-un cuvant … bijuterie. Mai veche, dar apriga. Asa ca fratelo a devenit mecanicul meu preferat. 🙂 Sa traiasca fratelo!!!! Si mecanicul care a facut-o intr-o singura zi. Ala de la Beius. Ca la Oradea a tinut-o doua saptamani si tot nu a gasit ce are si m-am ales si fara catalizator. (Nu-i bai, ii pun unul second-hand).

Astazi am adus-o inapoi in Oradea, cu ajutorul lui Robi (Multzam fain, senor!) care a asigurat transportul pana la Beius. Asadar, i’m back in bussiness!!!!!!!! Ce talpa ii dau!!!!!!!

P.S. Nici nu stii ce nasol e fara masina decat atunci cand n-o ai timp de cateva zile. Mori…..