Niste specialisti in calcule matematice au stabilit, asa le-a iesit la o analiza atenta, ca Mos Craciun, dar si fratele mai mic al acestuia – Mos Nicolae – ar avea nevoie de doar 43 de milisecunde pentru a lasa cadoul unui copil. Totul intr-un interval de 48 de ore si asta in situatia in care in lume exista cateva miliarde de pretendenti la favorurile Mosului. In plus, intre casele pe care ar trebui sa treaca batranul cu sania exista – spun aceiasi specialisti – 20 de metri, in medie. Mitul Mosului mai sufera o modificare cand s-a calculat ca el nu ar trebui sa locuiasca in Laponia, ci undeva, prin Orient (poate o sa-i dea si turban). Simpaticul batranel este sfatuit sa nu mearga cu viteza supersonica, pentru ca sania lui risca sa se dezintegreze in atmosfera terestra.

Toate aceste calcule matematice nu au nici o relevanta. Pe romaneste, ma doare-n cot de ele. Asa cum nu ma intereseaza ca mosul are sute sau mii de saituri pe net sau ca diversi indivizi cer ignorarea lui pe motiv ca nu corespunde nu stiu carei religii. Mie mi-e drag mosul copilariei, cel pe care il visam de fiecare Craciun si cel care stiam ca-si anunta sosirea printr-un clinchet de clopotel. Mie mi-a ramas in minte Mosul din desenele animate ale lui Disney, nu cel din filmele cu roboti care aduna copiii in fata televizoarelor sau calculatoarelor. Eu mai am inca impregnata intr-un colt al memoriei mirosul cetinei din camera unde parintii impodobeau bradul in fiecare an. Mai tin minte bucuria pe care o simteam cand gaseam cadourile sub pom (de Craciun) sau pe ghetutele pe care le curatam luna si le asezam in geam (da, in geam, de Mos Nicolae). Atunci sarbatorile aveau alt miros, alta frumusete. Nu erau atat de multe jucarii ca acum si poate de aceea noi, copiii, ne bucuram mult cand le primeam. Acum, decembrie si-a mai pierdut din aura de basm cu care o inveleam in anii copilariei.

Eu nu vreau mos cu cronometru la milisecunda sau cu sanie cu motor turbo V6. Mosul trebuie sa fie asa cum l-am stiut in copilarie. Simplu, cald si drag, incarcat de cadouri.

Asa ca o sa ascult vazduhul cu atentie. Poate ca o sa-i aud din nou clinchetul clopoteilor de la sanie. O sa stiu ca a ramas acelasi.