Săr’ mana! Pe mine mă cheamă Gicu, da’ când fac câte o prostie, doamna mă strigă „Mă, tâmpitule!” Da’ nu fac multe, că toţi zic că sînt un elev cuminte. Aşa o fi. La şcoală îmi place limba română şi colega mea de bancă, Antonia. Frumoasă…ăăă, amândouă sînt frumoase.
Pentru că îmi place să citesc, scriu rezumate şi răspund oră de oră, diriga…ăăăă, doamna dirigintă m-a înscris la olimpiada de română. Am fost. Mi-a plăcut că măcar am scăpat de matematică şi de ofticosu’ ăla de Gorcea, colegul din banca din faţă, care vrea să copieze de la mine, pentru că mi-a dat o revistă cu…asta e o altă poveste.
Revin. Am făcut toate subiectele, am scris vreo 8 foi, dar unul m-a intrigat (ca să folosesc un cuvânt învăţat anul trecut la Zoo). Enunţul era aşa: „Citeşte următorul fragment de text şi continuă povestirea: „A fost odată ca niciodată un împărat mare şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi. Şi, voind să aibă copii, au făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta.“
Ce să scriu eu la un aşa subiect? Să zic că au sunat barza-şefă şi i-au dat 250 de euro (atât zicea tata că l-a costat naşterea lu’ frate-meu, anul trecut) ca să le aducă un bebe? Să fim serioşi, cine mai crede în berze? Altă opţiune era să scriu că s-au dus în baia din curtea palatului si au făcut mişcări de fitness, aşa cum ziceau Ionuţ şi Marincuta dintr-a zecea B, când i-a prins directorul în WC-ul de lângă sala de sport? Nu mergea, că pe vremea poveştilor încă nu se inventase strechingul şi fitnessul. E adevărat, mi-am imaginat că mă uit prin gaura cheii la ce fac împăratul cu împărăteasa, dar al naibii pahar dacă puteam să văd ceva de el! 🙂
Puteam să mai scriu de canalul TV la care se uită tata noaptea târziu, dar ăla îţi dă o stare de agitaţie, că toată noaptea aud zgomote de la ai mei din dormitor.
Aşa că până la urmă, am scris că împăratul a chemat un vraci care i-a dăruit o pastilă albastră şi imediat s-a născut un prinţişor. Doar nu era să le scriu că împăratul a făcut sex cu împărăteasa în toate poziţiile şi, pentru că nu avea prezervativ, a lăsat-o gravidă… Asta o s-o cred, oficial, prin clasa a VIII-a. Atunci să vezi tu, Antonia 🙂
P.S. Personajele nu există în realitate. Însă, subiectul asta XXX de la olimpiada de limba română – da şi a fost dat săptămâna trecută, elevilor de clasa a cincea. Detalii, in numărul de azi al Evenimentului Zilei.
Comentariul meu e prea lung asa ca l-am postat pe blogul meu:-).
A citit cineva „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” – Petre Ispirescu? „A fost odată un împărat mare şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi, şi, voind să aibă copii, a făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta; a îmblat pe la vraci şi filosofi, ca să caute la stele şi să le ghicească daca or să facă copii; dar în zadar.”
Dupa aceeasi gandire, puteau sa dea la olimpiada „Povestea Povestilor” 🙂 a lui Creanga. Nu? Si se chema ca e o opera literara, a celui mai mare povestitor roman.
Sa fim seriosi!
Sau poeziile lui Brumaru. Faine. Dupa ce mai cresti, asa. Trebuie sa punem „omul potrivit la locul potrivit”, in cazul asta, povestea potrivita la olimpiada potrivita. Ceea ce noua ne iese mai greu.
saluth,interesanta poveste e cel mai eftin mod de a scapa de intrebarile obraznice a unui copil de 10 ani