M-am tampit. Asa cred acum. Sau…poate doar asta imi spune mie o idee. Aia potrivit careia sint momente in viata in care obisnuim sa stam doar si sa visam. Vorbe de lemn… Auzi, momente!… Evident, numai sa nu fie mai mult decat atat. Altfel, e nasol.
E, acum e un moment din ala…Il simt. Se zbate prin jurul meu, ma cuprinde. „Te tampeste!”, ar zice frate-meu, ca doar tipu’ e extrem de ancorat in realitate. Practic si normal. Prin comparatie, m-am tampit. Si ascult muzica. Faina. Cam cu sirop, dar merge. Starneste niste sentimente ascunse…ingropate de mine, ca le-am cantat si prohodul… Dar ele nu se lasa.
lasa naibi muzica asta si vinde rabla aia. duminica viitoare mergi cu ea in targ si-o mariti. iti iei un golf 3 benga….
Bag de seama ca vine primavara si pe ulita ta. Bocanila, Bambi si dihorul ala pe care am uitat cum il cheama te asteapta intre tufele de galbenele. Nu fac misto de tine, incerc doar sa te inveselesc. Cred.
se pare ca si cei mari se inmoaie primavara …. a dracu` anotimpu` asta (daca mai poate fi considerat anotimp)…. te loveste dirept la punctu` G …. noa, dragule, bafta! (desi nu prea cred ca ii avea multa cu timpu` asta ….)
Dragilor, nu e doar primavara de vina. Stiti si voi, ca doar vi s-a mai intamplat ca vreo intamplare mai…altfel sa va „loveasca” indiferent de anotimp… Asa ma simt acu’…Mai altfel, mai ciudat…Trece…