A murit George Pruteanu.

Vestea trecerii intr-o lume mai buna a dusmanului kitschului s-a strecurat in aceasta seara printre obisnuitele si fadele stiri despre summit, Basescu sau scandaluri dintre partide. Cuvintele si-au pierdut unul dintre putinii sustinatori. Intr-o lume in care exista militanti pentru apararea drepturilor animalelor, homosexualilor, mediului sau a ceaunelor de bogracs, George Pruteanu a gasit potrivit sa-si apere propria limba.

Unii l-au blamat si au ras de el, considerandu-l o „vechitura”, un scut depasit care se protapeste aiurea in calea „modernizarii limbii”. Emisiunea lui „Doar o vorba s-ati mai spun” a produs multe bancuri, dar a readus in discutie maltratarea limbii de catre presa si mai ales de televiziuni.

Altii l-au sprijinit si au inteles lupta sa impotriva „gunoaielor” din industria de divertisment, din programele de televiziune, cu referire si la manele.

Eu prefer sa mi-l aduc aminte ca om de cultura, un om exploziv, care-si sustinea cu ardoare ideile. Nu mi-a placut, insa, niciodata ca om politic, mai ales ca intr-o vreme a fost membru al partidului „zambaretilor”.

In seara asta, doua colege din televiziunea de la Bucuresti isi aminteau de profesorul Pruteanu. In urma cu o luna, una a avut examen cu el, iar celeilalte ii parea rau ca nu a fost la ultimul sau curs.

Oare cine din televiziune isi va mai aminti peste o luna, un an, de maestrul Pruteanu? Programele indoielnice vor continua sa curga, lipsa de bun simt va acoperi aproape orice emisiune, virgulele se vor pune in orice spatiu alb, „Partea de Carte” a lui Cristi Tabara va ramane si mai singuratica, manelistii vor continua sa isi zorzane bratarile pe ecran, iar „flagrantul delict” va ramane in continuare „flagrant”.

Si totusi, George Pruteanu ramane in memoria cuvintelor….Greu de scos de acolo….