Prima: primarul Mihai Groza imi devine din ce in ce mai antipatic. Cred ca putin ii pasa domniei sale de asta. Dar mie imi pasa, chiar daca inca nu am boletin de Oradea Mare. Era un tip de bun simt sau cel putin asa mi se parea mie. Il respectam pentru asta. Dar poate ca iesirea din esalonul doi al politichiei locale – unde-l bagasera altii mai putin inteligenti, dar cu papagal – l-a facut sa copieze din trasaturile acelora pe care nu trebuia sa-i imite. Azi a arborat un limbaj de mahala si l-a atacat pe Ilie Bolojan, contracandidatul sau cel mai puternic pentru scaunul de Primar. „Primar pedeapsa”, „oradean de numai 20 de zile”, „fost si resuscitat membru PNL”, „simpla unealta in mana sponsorilor care il manevreaza din culise” – cam asa a fost gratulat fostul prefect de Bihor de catre fostul viceprimar de Oradea, care a copiat stilul „mai, Petrica”, la moda acum 4 ani. Faptul ca Bolojan a facut parte dintr-un guvern impopular e o bila neagra in defavoarea lui, dar faptul ca nu a raspuns atacurilor portocalii arata cel putin existenta unei mari doze de bun simt din partea candidatului liberal.

A doua: cei care au avut nedorite drumuri prin spitalul judetean, dar nu numai, au observat: bolnavii mai primesc inca mancare din galetim ca acelea in care bunicii aruncau resturile pentru porci. Nu e peste tot asa, recunosc, dar ce am vazut in stirea lui Bogdan Costea mi-a amintit de o perioada cand imi faceam si eu siesta pe un pat de spital.

A treia: lacrimile lui Alexandru Toth, care aproape ca a plans la conferinta de presa de azi de la FC Bihor. E ciudat sa vezi un sef de club, fie el de liga a doua, ajuns intr-o astfel de stare. Mi-a fugit gandul imediat la Marian Iancu si am vrut sa mi-l inchipui plangand. N-am putut. Ala e ditamai barbatul. De ce a plans Toth? Hai sa fac un cross-promo si sa zic ca detalii se pot afla pe www.tvtransilvania.ro. E mai simplu de inteles.

Dupa toate astea 3 situatii, chiar ca-i dau dreptate lui Badea: traim in Romania…Restul se stie…