Nu ştiu dacă li se întâmplă tuturor, deşi tind să cred că aşa se petrece. Cert e că eu primesc răspunsuri la tot felul de întrebări, la tot soiul de stări, exact când nu mă aştept. Răspunsurile vin de unde nici nu ai crede, iar când le primesc rămân pe gânduri.
„Ca să vezi… Asta era!”
Sînt, însă, un om prea legat de lumea din jurul meu şi poate că uit prea repede ceea ce ar trebui să ţin minte. Mă iau cu alte treburi şi devin prozaic atunci când sentimentele ar trebui să mă domine.
Am primit de câteva luni cartea fostei mele colege şi mereu bunei mele prietene Mariana Gavrilă – „Ispita episcopului”. Nu voi face aici o recenzie a cărţii. Din două motive: nu am citit-o încă (recunosc, mi-e ruşine, 🙁 dar voi îndrepta lucrurile) – şi nu sînt eu atât de înţelept încât să judec sentimentele extraordinare descrise în carte de Mariana. În noaptea asta însă, din nu ştiu ce motiv, am luat cartea din mica mea bibliotecă de garsonieră şi am deschis-o. Ca de obicei în ultimele săptămâni, e ora 1 şi nu pot să dorm.
Am deschis-o la pagina 61 şi ochii mi-au căzut, fără să vreau, pe următoarea afirmaţie:
– … filosoful danez Kierkegaard spunea că viaţa interioară a fiecărui om este clădită pe contrarii ireconciliabile, aşa încât fiinţa umană se află sfăşiată în fiecare clipă de hăţişul alternativei ori-ori. Stările potrivnice, bipolare, ale eu-lui sunt indiciile unui incendiar potenţial sufletesc, ale unei vieţi interioare intense, traită pasional, incandescent şi care ridică fiinţa umană pe culmile sublimului. Aceste contrarii nu pot fi împăcate, raţiunea nu are niciun rol, pentru că ruptura dintre alternative nu se gândeşte, ci se trăieşte…
Mai trebuie explicat ceva? Răspunsul e evident, pentru cine vrea să-l înţeleagă. Şi nu mi-am mai pus întrebări de genul „De ce am citit EXACT acest pasaj şi de ce EXACT acum?” Fiecare lucru are rostul lui şi nimic nu e întâmplător.
Şi, când să închid cartea, coperta a refuzat parcă să se întoarcă şi a lăsat privirii ultima pagină.
…viu ţi-aş fi dat beţia fericirii, mort însă, am să te fac să cauţi Adevărul. Acum, iubirea mea, trebuie să te reîntorci în lumea ta. Lumea asta nu-i pentru tine… Nu încă, dragostea mea… Du-te, încearcă să fii fericită şi nu mă uita!
Cine crede că am dat în „bîlbâială melancolică” se înşeală. Sînt un om perfect normal… sau cel puţin aşa îmi place să cred. 😉 Şi nici nu am dat un citat din Kierkegaard ca să mă prezint mare deştept. Câteodată, însă, iese la iveală acea parte a sufletului pentru care merită să trăim, să suferim, să mergem înainte. Şi noi, ăştia care vorbim toată ziua despre politică, accidente, crime, scandaluri, cei care înjurăm şi ne stresăm dublu decât un om obişnuit – nu că am fi mai cu moţ -, aşadar, noi, ăştia, avem un suflet. Şi, mamă, mamă, cum ne aminteşte că trebuie să avem grijă şi de el!
P.S. Am ce citi acasă, de Paşte…
Da, asa e primim raspunsuri de peste tot din jurul nostru.E bine ca le observam si nu ar trebui ignorate, desi de multe ori nu actionam in consecinta. Asa cum tu primesti „raspunsuri” cand te astepti mai putin si de unde nu ai crede asa mi se intampla si mie. Mai nou am o noua „pasiune”, blogurile. Nu sunt inca destul de curajoasa( cred ca e si-un act de curaj) sa-mi fac unul al meu, da` poate nu-i timpu` pierdut, si asa haihuiesc „prin sufletul si mintea altora”.Ma gandesc ca e voie din moment ce si-au postat trairile si gandurile unde la pot citi si alti curiosi, si le sunt recunoscatoare pentru asta :)E asa fain sa regasesti franturi din ceea ce esti tu in altii, e o confirmare a faptului ca nu esti un freak si poate ai inceput s-o iei razna cateodata.
N-o mai lungesc ca se arde prajitura :), postul asta „mi-a pus capac” si-am simtit nevoia sa-ti las un coment, pentru ca „te citesc” de ceva vreme.Da-i bice sa mai avem ce citi.
Paste fericit cu lumina, caldura si voie buna!
acum eu nu inteleg nimic. cand ai fi dorit sa schimbam cateva cuvinte? si care e acel semn de intrebare? acum eu sint in ceata…iti raspund oricand, dar nu inteleg la ce…
ce dragalas…se poate? un baiat atat de inteligent?nu intelegi?
ai dreptate, de fapt,eu nu ti-am oferit toate detaliile…azi as fi dorit sa vorbim…si nu am inteles reactia ta..sau lipsa ta de reactie; interesant, dar simt ca trebuie sa vorbim, nu stiu de ce, incearca sa ai incredere si da-mi ocazia sa-ti explic
si…”La multi ani!”(am intarziat)iti doresc sa fii fericit si nu uita sa accepti sa fii…