L-am întâlnit cu câţiva ani – buni – în urmă şi zău că m-a enervat. Se băgase în faţa cameramanului meu şi ne cam stricase cadrul. I-am zis câteva în gând, că bunul simţ nu mă lăsa să articulez ceea ce voiam să-i spun. Mai târziu i-am dat dreptate: a luat imaginile cele mai bune, chiar dacă ne-a cam incomodat.

Numai că, faţă de alţi „deştepţi” care se băgau în faţă doar ca să se bage în seamă şi să ne strice, cu răutate, unele imagini, el are bun simţ. Am constatat-o curând după acea întâmplare, când mi-a devenit coleg la Transilvania TV. Venea imediat după plecarea lui Ede Ardelean şi l-am preferat imediat, din cauza implicării în munca pe care o făcea. Aveam imagini bune şi un cameraman excelent, care, în timp, s-a transformat în amic tare bun şi apoi în prieten.

Ca om, jos pălăria. Are o familie frumoasă, pe care o iubeşte cel mai mult din lume. Are o cabană super 🙂 undeva, dincolo de Huedin, şi are credinţa lui, pe care i-o respect.

După atâţia ani de când ne ştim, după zeci de beri băute împreună, după ce s-a făcut varză cu o sticlă de Angelli 😉 , după ce s-a dezbrăcat pe masă în club 😀 😀 şi după ce ne-am petrecut până şi revelioanele pe la filmări, descopăr că Robi mai are încă unele mici secrete ale lui, ca orice om. A ales să dezvăluie câteva dintre ele, momente pe care le trăieşte zi de zi, pe noul lui blog – rezmuvesrobert.wordpress.com.

Şi a început, aşa cum îi stă bine unui blog, cu „Începutul”. Citiţi-l! Merită! Cu greşeli gramaticale sau nu, Robi e un om deosebit, cu trăiri deosebite. Sper să nu se supere nimeni daca îl numesc, fără să săvârşesc o blasfemie, „rabinu’ imaginii„.