L-am iubit din primul moment. Chiar şi atunci când plângea nopţi la rând, deşi nu eu aveam ochii cârpiţi de somn după o noapte albă. Nu m-am supărat niciodată când mă trezea în unele week-end-uri la 8 dimineaţa cu strigătele lui războinice prin casa părinţilor mei. 🙂

Şi-a pus feţişoara tristă când a simţit că nu e ceva în regulă cu bunicul lui, despre care ştie acum că e „acolo sus, la Doamne-Doamne„.  E un tip plin de energie, pasionat de maşinuţe, pentru care Opelul era într-o perioadă „cea mai tare maşinoacă” 😉 , iar acum Volkswagenul e cel pe lângă care se învârte admirativ. Îşi iubeşte bunica, pe care nu ezită să o trimită afară din camera lui când vrea să se uite la „desene„, mă întreabă la telefon ce face Nela 🙂 şi de câte ori ne întâlnim vrea să îmi arate jucăriile noi pe care „mami şi tati mi le-au luat”.

Bebe – sau Vlad, „că îs băiat mare” – are 5 ani. La mulţi ani, bebe! Să fii fericit şi sănătos, că restul vine de la sine!