Ne-am simţit excelent la nunta de la Tinca. Neia mea şi cu mine i-am năşit pe nişte tineri simpatici, de mult bun simţ. Eu sînt începător în domeniu, în timp ce Neia are experienţă. Evident, am avut avantajele naşilor: adică am stat la masa principală, lângă miri, chelnerii ne-au servit primii 😉 , am primit dedicaţii 😀 şi am numărat banii la final, împreună cu mirii, desigur.

Au fost însă şi dureri de picioare – ştim amândoi cât ne-au strâns obiectele de încălţăminte -, a fost musai să negociem revenirea miresei furate („Las’ că se întoarce ea, că e prea frig afară!” 😀 – l-am consolat pe mire) şi m-au obligat să dansez pe masă – datină pe care nu prea o înţeleg, că pot dansa la înălţime şi dacă nu mă caţăr pe masă, doar am 1,90 înălţime. Apropo de asta cu dansatul pe masă, avântul meu de a mă „stripăli” s-a oprit la scoaterea curelei. De acolo încolo, totul e rezervat doar pentru Neia mea, cea pe care o iubesc cel mai mult din lume. 🙂

cea mai frumoasă naşă din lume

doamna din dreapta mea va juca într-un viitor spot publicitar – explicaţia, într-o postare următoare