Vă propun să vă bucuraţi de Crăciun! Pur şi simplu.

Iubesc Crăciunul! Pe cuvânt că îl iubesc. Din punctul meu de vedere, e cea mai frumoasă sărbătoare de peste an. Fiinţa iubită ţinută în braţe, familie, cadouri, Moş Crăciun 😉 , bradul împodobit, casa pregătită de sărbătoare, cu miros de portocale şi cârnaţi (ştiu, ciudată alăturare, dar îmi place de mor 🙂 ), frig şi zăpadă – mai rar decât în copilărie, dar se întâmplă să avem şi asta de Crăciun -, căldura sobei (deşi e mai comodă, ca să zic aşa, încălzirea centrală nu va avea niciodată acelaşi farmec ca aceea pe lemne… pfuuu, să troznească butucii în soba de teracotă). Pe scurt, atât de plăcutul şi familialul sentiment pe care ni-l dă sărbătoarea Naşterii Domnului.

Dar se întâmplă să urăsc unele chestiuni pe care oamenii le fac de Crăciun. Par egzamplu, URĂSC ÎNGHESUIALA DIN MAGAZINE sau cum o numesc reporterii, într-o tâmpită limbă de lemn, „goana după cadouri„, „asaltul asupra rafturilor” ori „invazia cumpărătorilor„. Şi eu, şi Neia urâm agitaţia de sărbători din magazine, unde oamenii se reped să cumpere lucruri deseori inutile. La atac, la rafturi! Se iau de toate, indiferent de preţ, culoare sau ţară de provenienţă.  Nici nu-mi vine să mă gândesc câte din cadourile alea vor fi uitate pe o poliţă sau date mai departe. Utilitate, simplitate şi frumuseţe – atribute care rar se regăsesc în cadourile luate la hei-rup de români de prin magazine. Plus că la noi comercianţii nu ştiu ce sînt alea reduceri ori le fac abia după sărbători. Aşa ajungem să plătim pentru un lucru aproape dublu decât plăteşte un străin. Iar la salariile noastre… Şi se mai cumpără mâncare şi beutură fără număr, de parcă românul nu mai apucă să mănânce până la următorul Crăciun.

Spre deosebire, noi am fost  decenţi şi nu am exagerat cu nimic. Nu o spun ca să mă laud pe mine şi pe Neia mea, ci să arat că se poate să fii şi normal de sărbători.

Apropo de magazine: a ajuns să mă enerveze la culme Fuego. N-am nimic cu fiul de scenă al Irinei Loghin, dar, fratele meu, ăsta e pasiunea fără limite a DJ-ilor din magazine. Răsunau printre rafturi cântecele de dor, jale şi sărbători ale băiatului ăsta, care nu ştie să stâlcească nici măcar un cuvânt. Nasol! „Împodobeşte, mamă, bradul/ Şi nu te întrista.” Las’ că m-am enervat eu, că ne uitam după o pereche de pantofi şi Fuego ne plângea în difuzoare. Eu credeam că la cumpărături e nevoie de un ritm vesel, alert, nu de întristare… Eventual, poţi fluiera a pagubă atunci când te uiţi în buzunar 😉

În schimb, m-au binedispus colindătorii din sat. Toţi, dar absolut toţi (şi au intrat în curte vreo 15 bucăţi), mi-au delectat urechea muzicală – cea din dreapta, că stânga era asurzită de lătratul lui Gringo, caucazianul nostru 🙂 – cu aceeaşi colindă:

„Astăzi s-a născut Christos/ Mesia, chip luminos.”

Am început să o învăţ şi să o fredonez. Unul singur dintre colindători a făcut o pauză din refren şi i-a şoptit amicului din dreapta:

„Ăsta, dacă scapă din lanţ, ne rupe!”

Evident, nu era un vers din colindă, ci o remarcă făcută din cauza câinelui, care nu le aprecia ritmul, cred. 😉 Şi nu pot să-l uit pe trubadurul tuciuriu, ud ca vai de mama lui şi întârziat, că a venit luni dimineaţa. A băgat la chitară o serenadă din care cu greu am dedus că e un colind. Şi a tot colindat preţ de câteva minute, până mi-am găsit portofelul şi l-am răsplătit pentru efort. A băgat banii într-o ditamai plasa de rafie şi a plecat. L-am auzit mai târziu, solfegiind rupt de frig prin alte curţi din sat.

Şi, tot în perioada sărbătorilor, m-a scos din sărite trasul pe dreapta al celor care trebuiau să cureţe drumurile. Pe 27 decembrie, aşadar zi lucrătoare, băieţii staţionau în Oradea în zona parcului 1 decembrie, în buricul târgului. Asta în timp ce în oraş era nebunie pe străzi, cucerite definitiv de zăpadă şi gheaţă. Ce să mai zic de drumurile din afara Oradei, unde nu prea ştiai unde e şoseaua şi unde câmpul. La fel ca maşinile de deszăpezire, marcajele nu se zăreau nicăieri. Astea da, autorităţi! Şi-au făcut treaba cu brio!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ck1rb7Vyxrs]

Iubesc Crăciunul! Dar urăsc multe lucruri pe care fac oamenii de sărbători! Şi, în loc să le facă, mai bine s-ar bucura simplu, alături de cei dragi, de minunea petrecută acum 2.000 de ani, în ieslea din Bethleem!

Fără categorie

1 Comment

  1. Din pacate romanul, in ultimii ani, a descoperit ca de sarbatori are 2 guri si ca e nesatul. Nici macar acum ca suntem, cica, in criza nu ne lepadam de obiceiurile proaste… si stii de ce?!? Pentru ca ce va zice vecinu’ ca nu am pe masa zeci de feluri de mancare… Obicei pagubos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.