Să fim sinceri: când vine vorba despre cumpărături, bărbaţii sunt mult mai neatenţi decât doamnele. Excepţiile întăresc regula. 🙂 Demonstraţia e simplă şi poate fi făcută de oricine, în orice magazin. Când ajungeţi la casă, urmăriţi reacţia reprezentanţilor celor două sexe când sînt întrebaţi de casieriţă dacă nu au „10 bănuţi” sau – mai grav „32 de bani„.
Câţi dintre noi, bărbaţii, avem prin buzunare, că acolo ţinem banii de metal 😉 , o monedă de 10 bani ori una de 5 bani? Nu ne întrebaţi de cea de 1 ban că riscaţi să vă aruncăm, superior, un zâmbet ironic: „Ce, eu-s bărbat de 1 ban?” Noi sîntem dotaţi cu bancnote şi atât. Şi acelea de la 10 lei în sus. Iar când ne dau vânzătoarele restul, lăsăm de multe ori monedele drept bacşiş, dovadă a superiorităţii declarate în materie de bani a masculului. Noi îi facem, noi îi cheltuim, noi zicem „păstrează restul”! 😀 Nu de alta, dar nu vrem să tragă buzunarul într-o parte, să apărem descentraţi în public. Apropo, până şi la aparatul de cafea mergem cu bancnote sau ne milogim pe la colege să ne schimbe „una de 10 în mărunt”.
În schimb, doamnele sunt mult mai cumpătate. Ele sunt cele care ştiu ce trebuie într-o casă, ele drămuiesc banii şi, ca urmare, au mereu mărunţiş de dat la magazin. În general, în portofelul fiecărei posesoare de poşetă există un departament „bănuţel şi alte mărunţişuri”, de unde răsar exact când trebuie monede de 50, 10, 5 şi – rara avis – de 1 ban. Întrebarea casieriţei „Aveţi 34 de bani?” are mereu un răspuns pozitiv dacă în faţa tejghelei se află o doamnă.
Ce aţi alege între orgoliul masculin – cu excepţiile lui – şi cumpătarea feminină? Eu sînt adeptul înrăit al celei din urmă, chiar dacă mai aplic bărbătescul „n-am mărunt, dar lăsaţi restul”. La cumpărături sînt mereu cu Neia, aşa că „bănuţeii” sînt asiguraţi. Iar banii nu mai zboară atât de repede şi inutil din buzunare. 🙂
Pana nu o sa invatam sa pretuim fiecare banut, nu vom aprecierea banii la valoarea sa reala. Asa ca optez pentru cumpatarea feminina….
:)), mda aşa e, cu toate că „dincolo” se ia si ultimul perş de la casieriţă, indiferent de sex (sau orientare s.) a cuparatorului/ei, poate de-aia noi suntem mereu in „criza” :)))