Pe ideea că „Ana are mere”, la sfârşitul săptămânii trecute Oradea a avut fum. Un fum gros, de fapt o pâclă deasă, care plutea deasupra oraşului şi care putea fi văzută de la kilometri depărtare. Eu am fotografiat-o din Nojorid, adică de la vreo 5-6 kilometri, dar am văzut-o încă dinainte de a intra în Leş dinspre Tinca – de la mai bine de 15 kilometri. Sursa: coşul CET, nici nu se putea altfel.

Din păcate, nu a fost singurul week-end în care orădenii au fost intoxicaţi de fumul CET-ului. Sunt curios ce vor zice cei de la Electrocentrale şi, mai ales, marii apărători ai mediului. Până acum ne-au prins de obraz şi ne-au explicat, superior, că „datele înregistrate nu confirmă o depăşire a valorilor acceptate”. Să mori tu! (Asta ca să înţeleagă că nu-i crede nici naiba.) Parcă văd că şi acum o să ne spună că nu a fost nimic grav. Că am avut o iluzie optică, că fumul nu era nicidecum periculos şi asta mai ales pentru plămâni – poate ar trebui să folosim nişte exerciţii de respiraţie şi să nu mai comentăm atât şi să lăsăm specialiştii să ne min… pardon, să ne probeze cu date clare că Oradea are aer respirabil, ce naiba, mă!

Noroc că a plouat azi-noapte şi praful – sau ce-o fi fost – nu s-a depus pe maşini, ca acum câteva săptămâni. Iar făceau bani buni băieţii de la spălătorii.

Şi, totuşi, cine răspunde?!