Se spune că acei care botează un copil îşi netezesc drumul spre Rai. Nu ştiu dacă o fi chiar aşa, dar e sigur că eu şi Neia mea mai avem o fetiţă. 😉 Ca finuţă, desigur. O cheamă Iasmina şi e o „superbitate” de copil, cu ochi mari şi curioşi şi extrem de cuminte. Atât de cuminte, încât a dormit non-stop în timpul botezului, în braţele Neiei mele. N-a comentat nici când a fost udată pe cap şi nici măcar nu a clipit când i s-a tăiat moţul. Mai mult, la petrecerea de după nu s-a arătat interesată de nimeni, nici măcar de muzica dată tare sau de nanele şi fetele care roiau în jurul ei. 😀

Mănâncă bine – am văzut când Neia o hrănea cu biberonul -, zâmbeşte câteodată fără motiv şi nu are colici decât rar. 😉 Ce mai, ne-a cucerit şi ne e atât de dragă! Părinţii ei, Mirela şi Cătălin, au de ce să fie fericiţi!