Redacţia TVS s-a transformat într-un adevărat cuib al fanilor echipei de baschet masculin a Clubului Sportiv Municipal. Nu de puţine ori, spre surprinderea mea, în loc să povestim despre fotbalul nostru cel de toate zilele, ne punem prin redacţie la poveşti baschetbalistice. Aşa am ajuns la concluzia că mulţi antrenori ar avea ce învăţa de la Cristi Achim, tehnicianul echipei de baschet.
Îmi aduc şi acum aminte cum, în urmă cu doi ani, am strâmbat din nas când am auzit cine va fi înlocuitorul lui Attila Vereş. Un nume care spunea mai nimic în baschet, un antrenor tânăr care până atunci a fost mai mult secund la BC Vâlcea, o echipă care s-a şi desfiinţat între timp. Primul an a fost incredibil. După şase înfrângeri în opt etape, Achim a metamorfozat o echipă care părea sortită să se bată pentru evitarea retrogradării într-o formaţie care a bătut toţi granzii în Arena „Antonio Alexe” şi a terminat pe nouă. Mulţi am considerat că nu a fost altceva decât un foc de paie şi că vraja se va risipi curând.
A urmat al doilea an. Echipa a terminat pe şase, în faţa unor echipe precum BC Timişoara sau CSU Sibiu, echipe de tradiţie în baschetul românesc. S-au auzit, din nou, vorbe, cum că de fapt echipa era condusă în teren de Andelko Mandic şi că sârbul e norocul lui Achim.
Şi a început al treilea sezon. După opt etape, suntem la un punct de lider şi am câştigat şase meciuri din opt posibile. Dintre ele, cele mai răsunătoare victorii au fost cele cu Asesoftul, Sibiul şi în „jungla” din Târgu Mureş. Cred că prea multe nu ar fi de spus împotriva lui Achim.
Totuşi, care e secretul succesului? Omu’ ăsta respiră baschet şi atunci când doarme. Îşi studiază adversarii până în pânzele albe. Se uită şi de patru-cinci ori la un meci, pentru ca a doua zi să le arate jucătorilor săi toate schemele de joc ale adversarului.
În afară de asta, nu e orgolios. Iar asta mi s-a părut ciudat. Întotdeauna mi-am imaginat că un antrenor e un mic Dumnezeu în vestiar, în faţa căruia nu ai dreptul să scoţi o vorbă. Dacă nu se întâmplă asta, atunci sigur te mănânca de viu jucătorii. Totuşi, Achim a găsit calea de mijloc. Nu de puţine ori l-am văzut pe Mandic contrându-se cu antrenorul, chiar şi în timpul meciurilor, şi niciodată nu a fost pedepsit. Ba mai mult, la un antrenament, acelaşi Mandic a cedat nervos pentru că nu îi ieşea jocul, a şutat într-o minge şi a plecat la vestiar. În plin antrenament! Achim nu a zis nimic, dar la finalul şedinţei de pregătire a mai stat o jumătate de oră la poveşti cu Mandic.
Poate că dau din casă, dar nu mă pot abţine să nu mai povestesc o mică întâmplare cu Achim şi managerul Şerban Sere. L-am întrebat pe Şerban de ce nu stă Achim în chirie, pentru că ar fi mai ieftin pentru club decât să locuiască la hotel. Managerul a zâmbit şi mi-a explicat că el a insistat ca Achim să rămână la hotel, pentru că aşa are mai mult timp să pregătească meciurile. Cum nu înţelegeam foarte bine care e ideea, mi-a explicat. „La hotel, o cameristă îi ia lenjeria de pat şi o spală, face curat. Îl scuteşte pe Cristi de bătaia asta de cap şi are timp să se uite la meciuri”, mi-a povestit Şerban.
Sigur că nimeni nu e de neînlocuit. Dar după ce era lui Cristi Achim de la CSM Oradea va lua sfârşit, greu îi vom găsi un înlocuitor.