Misterul morții unui fost campion

Un material difuzat luni, 30 ianuarie 2012, la Știrile TVS Oradea, despre înmormântarea fostului campion mondial la karate tradițional Pavel Vancea.

[tube]http://www.youtube.com/watch?v=5NvbSTVd1Qs[/tube]

Am încercat să aflăm ce spun psihologii despre motivele sinuciderii lui Vancea. N-am avut decât unul din cele trei bilete de adio scrise de antrenor, așa că multe lucruri rămân în continuare necunoscute. Probabil așa vor rămâne pentru totdeauna. Dumnezeu să-l ierte!

[tube]http://www.youtube.com/watch?v=bqGvLH09u7o[/tube]

 

Fără categorie

2 Comments

  1. Ce sa mai zici? Cred despre Vancea ca a vrut sa moara. Practicantii de arte martiale, pe langa tehnicile de lupta specifice, mai invata si filozofie orientala. Japonezii in special au in cultura lor cuprinsa o traditie a sinuciderii. Mentalul lui Vancea era dirijat de pregatirea sa martiala. Spiritul sau de luptator nu considera sinuciderea ceva injositor sau neaplicabil. Din contra, un mijloc de a pleca onorabil din sanul comunitatii. Noi crestinii, ne speriem si suntem socati de asemenea gesturi…insa sistemul moral oriental imbratiseaza si confera recunoastere si apreciere publica unei persoane care alege aceasta forma de a muri. Yukio Mishima scriitor japonez și activist politic de extremă dreapta, cunoscut pentru scrierile sale (36 de volume incluzând romane, povestiri, eseuri, piese de teatru, dintre care cele mai bune au fost traduse în engleză și franceză) a fost de asemenea campion la kendō. A ales sa moara prin sinucidere traditionala in urma unui esec politic. Esecul e rusinos pentru cultura japoneza iar sinuciderea spala acea rusine si confera glorie.
    Astfel Vancea s-a indreptat spre sinucidere manat de subconstientul sau educat in spiritul artelor martiale japoneze pentru a se feri de rusinea unui esec ce-l macina si a obtine gloria suprema.

  2. Nu imi vine sa cred, si macar daca ar rezolva ceva sacrificiul sau. Dar cu tărie nu cred, atata timp cat va conduce federația acelasi om. Imi pare rau ca a ales aceasta cale de a se desparti de karate, si eu m-am despartit cu greu, era viata mea, dar am avut un motiv mai puternic: copiii. Si nu cred macar ca a fost afectat in vreun fel, taie si spanzura pe oricine incearca sa transforme federația in bine, sa intre pe un fagas normal… e adevarat că niciodata n-am fost uniti, ne antrenam, aduceam bani si mergeam in competitii, incununându-ne cu aur, mai mult spre fala si buzunarul lui. Sunt mandra ca sunt urmasa lui, am castigat aurul mondial la 10 ani diferenta, la aceeasi proba… nu merita asta. Si nici nu pot uita vreodata cuvintele”nici un om nu este de neînlocuit”, dupa aceasta sintagma merge el mai departe si iata ca, calca si pe cadavre… Un dictator ce a îndepartat orice voce ce incerca sa se faca auzita… Nu merita ca Poly sa faca gestul suprem din cauza lui. Dumnezeu sa-l odihneasca

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.