Omul de zăpadă, după 20 (și ceva) de ani
Mă uit pe geam la soarele care învăluie ceea ce altădată însemna ziua Republicii și îmi vine cu greu să cred că mai avem o zi din an. Nu că ar minți calendarul. Ci pentru că un astfel de peisaj e mai degrabă comun unei zile de toamnă târzie, nicidecum sfârșitului de an. Țin minte…
Continue reading →