Insensibilă, cu o privire fixată pe un punct nedefinit în spaţiu, pictată, la propriu, pe figură şi cu o poziţie nefirească a palmelor, picioarelor şi umerilor. Adică, exact ce îi trebuie unei manechinuite. 😀 Aşa arată un model de magazin, de genul umeraş pentru haine.

E, de fapt, o adunătură de plastic, la propriu – şi aici seamănă, oarecum, cu un model adevărat. 😉 Doar că, spre diferenţă de magazinele cu ştaif, de prin străinătăţi, pe la noi dai de plastice care doar au o tentă umană. Am descoperit într-un magazin orădean următoarea arătare:

E drept, îşi schimbă garderoba zilnic, dar o face în funcţie de inspiraţia şefului de raion. 🙂 Nu ştiu cum e în cazul altor clienţi, dar pe mine o asemenea „modeală” nu mă îmbie să cumpăr haine. În schimb, m-am distras pe seama ei. 😀

Şi chiar am emis o ipoteză: dacă o fi o nouă specie de alienşi? Uitaţi-vă la sprâncene, ochi, nas 😀 😀 şi buze. Dacă astea au ceva uman în ele, înseamnă că Picasso a redat fidel fiecare trăsătură anatomică a omului.