Ca de obicei, de câte ori natura are de încheiat socoteli cu orădenii, eu sînt prin oraş. Că doar n-oi întâmpina ditamai ruperea de nori din fotoliul de acasă. 😉 Aşa s-a întâmplat joia asta, când am pornit prin oraş, la cumpărături.

Adevărul că, deşi soare afară, nişte nori s-au întins ameninţători peste oraş încă de pe la vreo cinci şi jumătate după-amiaza. „Or trece”, mi-am zis, deşi pale de vânt rece se luptau să-mi schimbe opinia. Au reuşit… Când am ajuns lângă Oradea Plaza s-a dezlănţuit potopul. Noroc că magazinul are parcare subterană şi nu a trebuit să stabilim recorduri la fugă stil liber pe 100 de metri până la intrarea în complex.

Ca un jurnalist ce se respectă, mi-am luat telefonul să filmez în timpul stihiilor, dar – spre nemulţumirea profundă a subsemnatului – LG-ul din dotarea personală nu a reuşit să-şi ducă treaba la bun sfârşit, netrecând dincolo de parbrizul uşor aburit al maşinii.

Am planat însă prin bălţi uriaşe formate pe drum, în centru, şi am încercat, pe cât posibil, să nu-mi atrag antipatia pietonilor şi aşa nervoşi că au fost prinşi de urgie prin oraş.

După ce am evitat câteva străzi unde asfaltul era la juma’ de metru sub apă şi am ocolit pe drumuri unde pământul era încă dominant, am ajuns acasă, înfriguraţi. Dar, bucuros că pot ieşi din maşină şi să filmez probele de nataţie 😉 de la sensul giratoriu din faţa bisericii Sfântul Apostol Andrei.

Căţărat pe treptele înalte ale bisericii, mi-am făcut treaba de jurnalist. 🙂

Că tot vorbeam de înot, strada devenise o piscină:

O oră mai târziu, când am revenit prin zonă, apa se retrăsese, dovedind că ploaia – chiar dacă abundentă – a fost, totuşi, doar una simplă, de vară. 😀

Într-o pauză a ploii, printre cei câţiva stropi care se chinuiau să cadă, am surprins şi nişte nori care se mai jucau între ei. 🙂

Bun, şi acum, că tot am avut un potop serios, să vină vara! 😀