Adevărul e că enunţul din titlu – care putea să fie uşor o întrebare, dar totuna era 🙂 – are 1001 şi poate mai mult de opţiuni/răspunsuri. Într-un sfârşit de săptămână, dintr’acelea de început de vară, poţi aşeza multe legume/fructe/băuturi pe masă. E chestiune de imaginaţie.

În fiecare dintre noi zace un mic chef (mă refer la cuvântul recent adoptat în limba română care se scrie cu ch, dar se citeşte cu ş). E drept că asta doar ne place să credem; în realitate sîntem – atenţie, sîntem 😀 – mulţi care ne pricepem mai mult să apreciem o mâncare bună, decât să o preparăm. Avem şi noi menirea noastră. 🙂

Eu recunosc că sînt un admirator al mâncărurilor făcute de jumătatea mea, aşa cum admit că între subsemnatul şi cel mai bun prieten şi povestitor al gastronomiei, mă refer la Adi Hădean, e o distanţă incalculabilă, chiar şi în ani lumină.

Câteodată, însă, îmi aduc aminte de tabăra de antrenament în prăjirea cartofilor, pe care am absolvit-o magna cum untură 🙂 în timpul facultăţii, alături de colegii de cameră – remember, Soso! Atunci nu mă abţin să iau cuţitul în mână şi să execut… un meniu ca-n studenţie. Iar asta mi se întâmplă la final de săptămână, în atmosfera liniştită, patriarhală, cum ar spune scriitorii, a satului fetei mele.

MÂNCAREA

Aşadar, dragi chefi 🙂 , dish-ul meu de weekend va conţine o porţie de cartofi bio, de la un ABC din centrul de comună, tranşaţi în felii subţiri, apetisante, aruncate apoi într-un vas emailat, plin cu apă de la robinet.

Am luat apoi vechea, aş putea spune chiar străvechea tigaie din interiorul aragazului, am muşcat câteva linguri din oala în care păstrăm untura – evident, bio, făcută de noi înşine din grăsimile cumpărate dintr-o măcelărie – şi le-am aruncat în tigaia încinsă bine de tot pe ochiul mijlociu al aragazului. 🙂 Iar, după ce s-a transformat în lichid usturător de fierbinte, i-am făcut cunoştinţă cu cartofii. Paranteză: cartofii se prăjesc cel mai bine în untură. Gust, textură, look – excelente!

Apoi, timp de vreo două pahare – mici – de bere – şi aceea mică şi slabă -, am lăsat fizica şi chimia să-şi impună regulile. Din când în când, verificam statusul prăjelii, iar când am decis că ce e mult e mult fiindcă nu e puţin 😀 , am schimbat cuţitul cu o paletă de bucătărie şi am scos cartofii direct într-un vas, şi acela din ceramică.

De ce insist asupra compoziţiei vaselor?

Pentru că nu-mi place să las cartofii prăjiţi să se odihnească în recipiente de plastic pe motive de intoxicare, lentă, dar sigură cu substanţele nasoale din plastic. Şi, ca să nu-i las singuri, i-am condimentat cu nişte vegeta/delikat fără chimicale şi am fulguit 😉 asupra lor cu nişte caş eco, de la vecina din sat – îl recomand, e nemaipomenit.

Iar cum un dish care se respectă conţine şi energie verde 😀 , fata mea a contribuit cu o salată de salată, avec usturoi, mărar, oţet, beacoup de apă şi tres… bună.

Şi fiindcă tot e început de vară calendaristică, am introdus în acest meniu nişte socată, foarte simplu de făcut şi şi mai uşor de băut.

BĂUTURA

Pe scurt: se ia din cămară un borcan de cinci litri, bine spălat, şi nişte flori de soc culese de pe marginea drumului judeţean, pe care le-am spălat de asemenea sub un jet de apă de la reţea.

În borcan am pus apă şi 400 de grame de zahăr, pe care le-am amestecat cu o lingură de lemn contemporană cu bunica jumătăţii mele.

Şi, în timp ce eu îmi îndeplineam rolul de mixer cu lingura în borcan, Neia mea s-a ocupat cu tranşarea şi stoarcerea unor lămâi – „potrivite„, zice ea. Pe care, alături de florile de soc, le-am înecat în borcan, alături de nişte ghimbir. 🙂

Compoziţia asta am lăsat-o timp de două zile pe terasă, unde era soare şi cald. A rezultat o minunăţie pe care, fără prea multe cuvinte,… am băut-o. 😀 Nu înainte de a o aşeza câteva ore la frigider, să o buimăcească de tot schimbarea bruscă de temperatură.

Glumă, glumă, dar mâncarea şi băutura de weekend chiar mi-au picat bine. Chiar dacă mulţi ar zice că am avut parte de o bombă calorică, ei le transmit că a meritat!

Bon apetit! 🙂