În copilărie – teoretic, cu mulți ani în urmă; practic… 😀 -, așadar, în copilărie, în grădina casei părintești din Beiuș aveam un cireș imens. Trona peste mijlocul grădinii, avea o coroană uriașă și fructe pe măsură. Niște cireșe mari, roșii, dulci.

Într-o primăvară ploioasă, cireșul s-a înclinat periculos și a fost nevoie să fie tăiat. Am tot căutat de atunci cireșe ca acelea făcute de el. Nu am găsit. Până când am descoperit micul cireș din satul fetei mele. Am regăsit cireșele de altădată: mari, roșii, dulci.

E adevărat, încă e mic cireșul și producția nu e uriașă. Dar am de gând să-l ajut să crească frumos, să ne bucure în următorii zeci de ani 😉 cu fructele lui.