Sunt convins că nu puțini au fost cei care au fost surprinși de anunțul plecării unui orădean, Titus Nicoară, de la CSM Oradea la Steaua București. Un jucător care a venit la Oradea de la Mediaș din postura de rezervă și a fost transformat de Cristi Achim în cel mai bun jucător român al campionatului. Și nu exagerez! Titus Nicoară a fost desemnat de site-ul eurobasket.com, unul dintre cele mai bine cotate site-uri de baschet din lume, cel mai bun jucător român al sezonului recent încheiat.

Din ce am înțeles de la surse bine informate, Titus ar fi primit de la Steaua București un contract dublu față de cel de la Oradea.

Sinceri să fim, nu știu câți dintre noi am fi refuzat o ofertă de salariu dublu. Însă, sportul e altă mâncare de pește. Sunt convins că nici pentru Titus nu a fost o decizie ușoară. A dat cu piciorul orașului unde s-a născut, a renunțat la un public care îl iubea pentru o sală a Stelei care abia dacă adună câteva sute de spectatori. A ales Bucureștiul în dauna unei echipe care se pregătește să joace pentru a-l doilea an consecutiv în cupele europene, în timp ce Steaua nici măcar nu a prins play-off-ul în acest sezon. Iar Steaua se poate lăuda cu un sezon în care a investit în echipa de baschet, iar apoi totul s-a dus pe apa sâmbetei. S-a întâmplat în urmă cu câțiva ani, când Turabo a băgat o grămadă de bani, nu a câștigat nimic, iar în următorul an echipa a retrogradat.

Și nu pot să nu compar situația lui Titus cu cea a lui Cristi Achim.

Antrenorul orădenilor a fost ofertat în ultimii ani de mai multe echipe cu salarii mai mari ca cel de la Oradea. A rămas, preferând continuitate și să lucreze cu oamenii care l-au respectat. Și nu în ultimul rând, a rămas pentru suporterii care vin meci de la meci la sală. O fi un sentimentalist, dar, cel puțin până acum, a ales cu succes.

Zvonurile îi dau ca și plecați, pe lângă Nicoară, și pe Franklin, Dillon și Denison. O întreagă echipă, dacă ar fi să mă întrebați pe mine. Urmează un sezon în care se anunță o cădere a CSM-ului.

Revenind la Achim, poate că un alt antrenor ar fi părăsit corabia. Și nimeni nu cred că ar fi avut ce-i reproșa. Nu de alta, dar de multe ori e bine să te retragi în glorie, nu să fii huiduit după câteva înfrângeri și să pleci pe ușa din dos. Dacă în urmă cu un an mă întrebam dacă e în stare „vrăjitorul” să treacă la nivelul următor (și a făcut-o), acum mă întreb dacă mai poate inventa o vrajă și să încropească un lot decent cu un buget mai mic decât al cel puțin altor șase echipe din Liga Națională.

O misiune care pare imposibilă, dar ar fi oare prima „minune” a vrăjitorului?