Să bagi bani în sport nu mai e o afacere aşa cum era până prin 2005. În special în sporturile unde marketingul e ca şi inexistent, iar din transferul de jucători nu câştigi nimic. Baschetul, al doilea sport din România din punctul de vedere al investiţiilor, depinde exclusiv de sponsori. Asta pentru că baschetul nu e sport profesionist, astfel că salariile jucătorilor nu pot fi plătite din bani publici. Aşa că, majoritatea managerilor din baschet trebuie să caute mult şi bine firme care să îi ajute să supravieţuiască.

Nu toţi însă. Steaua CSM Bucureşti e cel mai bun exemplu. O echipă renăscută după falimentul pe care l-a însemnat Turabo, sponsorul de acum câţiva ani al bucureştenilor, care după un sezon în care a pompat milioane de euro în echipă a lăsat formaţia militară în Divizia B. O echipă care are acum un sponsor, Eximbank, care le asigură un fond de salarii generos. Nimic anormal până aici. Însă, să vorbim puţin despre Eximbank.

Wikipedia descrie în felul următor activitatea Eximbank: „Pornită la drum ca agenție de export – instituție care finanțează comerțul realizat de companiile naționale implicate în activități internaționale – EximBank și-a lărgit în timp obiectul de activitate astfel că, în prezent, banca poate sprijini prin instrumentele sale financiare – axate pe trei direcții de acțiune: finanțare, garantare, asigurare – orice tip de societate comercială, fie că este IMM sau companie mare, derulează tranzacții internaționale[3], ori se adresează numai pieței interne[4]”.

Mai pe româneşte, o instituţie bancară care nu prea ar avea de ce să-şi facă reclamă. Evident, nu e nimic ilegal în a-şi face publicitate, însă e cel puţin ciudat de ce o bancă de stat alocă sume de ordinul sutelor de mii de euro unei echipe de baschet.

Şi nu e singurul exemplu din baschetul românesc. Să le luăm pe rând:

– Energia Rovinari trăieşte din banii publici de la Complexul Energetic Oltenia

– BCM U Piteşti – echipă susţinută de primărie

– SCM U Craiova – echipă susţinută de primărie

– BC Timişoara – echipă susţinută de primărie

– CSU Sibiu – primăria alocă marea parte a bugetului, restul Universitatea din Sibiu şi Atlassib

– Gaz Metan Mediaş – echipă susţinută de Romgaz, firmă deţinută în proporţie de 70 la sută de statul român

– Concordia Chiajna – echipă susţinută de primărie

– Farul Constanţa – echipă susţinută de primărie

Mult hulita noastră campioană, Asesoft Ploieşti, e printre singurele echipe din România susţinute din fonduri private. La fel şi U BT Cluj, care din acest sezon are un buget de un milion de euro asigurat în mare parte de Banca Transilvania. Timba Timişoara e, de asemenea, o afacere privată. Acestora li se adaugă şi CSM Oradea, care, pe de o parte e susţinută financiar de primărie, dar pe de alta salariile jucătorilor sunt achitate de sponsori.

Cum pot echipele pe care le-a enumerat mai sus…

…şi care sunt susţinute exclusiv de autorităţile locale să plătească salariile jucătorilor e un mister. E adevărat, cam toate au câte un sponsor pe tricou, dar care nu cred că le alocă, în total, mai mult de două-treii mii de euro lunar. Şi aşa, majoritatea echipelor din baschetul românesc trăieşte din mila autorităţilor locale. O fi bine, o fi rău?

Sigur e că fără ajutorul primăriilor, baschetul din România ar fi o ţurcă jucată de câţiva pasionaţi, care nu au fost destul de talentaţi să practice un alt sport mai bine plătit.