– Nu vă supăraţi, mă ajutaţi şi pe mine cu un minut în Orange?
Mă uit mirat la tipul gen „băiat de cartier„, varianta excesiv de bronzată, care m-a abordat lângă Vulturul Negru. Recunosc, m-a intrigat noul stil de cerşit – mă aşteptam la „dă-mi şi mie un leu”. Nu mă opresc, totuşi, din drumul spre maşină şi îi arunc peste umăr:
– Nu vrei minute nelimitate în Digi?
Nu-i aşa că-s un prinț? 😉
P.S. Nu fac reclamă pentru firma la care lucrez, n-are nevoie, dar cum să ceri un minut într-o reţea, când ai mei îţi dau, aproape moca, minute fără număr? Bine, în cererea tipului am suspectat o tentativă de escrocherie, de aceea mi-am şi văzut de drum. Rămân un prinț, ce pana mea! 🙂
Asa cum anumite lucruri si chestiuni trec la un alt nivel tot asa si cersitul capata o noua fata.Nimic nou sub soare este concluzia la care a ajuns inteleptul Solomon.
Înţeleptule! De-ai conduce precum vorbeşti, ai fi acum în Formula1
Chiar,nu puteti sa ma ajutati sa scap de romtelecom si orange ? Cu niste telefoane,kbiti sau niste net mai „gros” ? :p
Oferta este, cum scapi de ăilalţi numai tu ştii… şi contractele încheiate cu ei. 🙂