Zilele tekelului

Max câine tekel

Îl cheamă Max și are 6 luni (sau 7, depinde pe cine întrebi 🙂 ). E mic, dar e cel care a reușit în mai puțin de două săptămâni să-mi stabilească niște repere clare ale fiecărei zile.

Pentru el mă trezeam în fiecare dimineață la 6:10 – așa am fixat soneria telefonului – și înfruntam împreună frigul sau ploaia ca să descoperim parcul din curtea blocului și zonele verzi de lângă. Tot el mă întorcea de la ușă, când veneam acasă de la redacție, ca să refacem plimbarea de dimineață 🙂 și tot împreună pregăteam somnul de seară printr-un fel de semialergare prin cartier până spre 11 seara. Și asta zi de zi. M-am obişnuit şi chiar începuse să-mi placă.

Max caine tekel1

Neia mea i-a stabilit reședința într-un colț al bucătăriei, dar nu rezista prea mult acolo. Dimineți la rând mi-am băut cafeaua cu el la picioare, cuminte sau cu chef de joacă – de Max e vorba. 😉

El m-a introdus în lumea pestriță a plimbătorii de câini – ciudați unii, de-a dreptul. L-am ferit de câinii mai mari, deși n-avea nicio problemă să-i latre pe ciobăneștii germani, de exemplu. Asta până când o „fetiţă„, dublă ca mărime, l-a pus la respect cu o labă perfect plasată după urechi. Dar şi atunci s-a ridicat dintre frunze şi s-a răstit la alt câine – ca un mascul adevărat. 🙂

Max Tekel căţel

Tot Max m-a făcut să descopăr mizeria lăsată peste tot prin oraş. Curios din fire, căţelul verifica tot, se băga peste tot. Am avut nevoie de multă răbdare, dar şi de oareşce exerciţiu ca să-l ţin departe de zonele acoperite de frunze, sub care se ascundeau de la şerveţele şi bucăţi de mâncare până la cutii de conserve ori pungi – o, da, multe pungi.

Însă, dincolo de toate astea:

– „Să ştiţi că un câine ţine la stăpânul lui. Nu ştie să mintă. E sincer„, îmi spune un vecin într-o zi.

A stat la noi aproape două săptămâni. Acum e înapoi în sat, acolo unde are o curte şi un parc la dispoziţie, ca să alerge cât vrea şi când vrea. Şi o are şi pe Petra, prietena lui caucaziană, mai mare cu câteva luni, dar pe aceeaşi minte cu el.

Recunosc că îi simt lipsa micului tekel. Asta chiar dacă de când nu mai trebuie să-l plimb dimineaţa devreme apuc să dorm mai mult.

Fără categorie

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.