Înainte de Anul Nou s-a umplut curtea blocului de colindele de… sezon. Moderne sau semi-tradiţionale, cu un oarecare impact anglo-maghiaro-german. Parcarea s-a transformat de Revelion într-o scenă pe care evoluat grupuri sau solişti vocal-instrumentali, în funcţie de cunoştinţele muzicale.

Unii ştiau versurile, alţii maltratau rimele, alţii pur şi simplu behăiau/ urlau în neştire, sprijiniţi de câte o maşină. Per ansamblu, a fost un ajun interesant din punctul ăsta de vedere. Nu ştiu câţi locatari au apreciat efortul muzicanţilor de ocazie, nu ştiu pe câţi i-a enervat colindele. De fapt, modul de interpretare. Eu, unul, m-am distrat, mai ales când l-am ascultat pe acest puşti simpatic. 🙂

Din nefericire, nimeni nu a fost darnic. Aşa că toţi cântăreţi au părăsit marea scenă a curţii blocului aşa cum au venit: cu buzunare goale. Şi cu corzile vocale grav afectate. 😀