O să vă iau direct, fără ocolişuri: câţi dintre cei care mă citiţi, câţi dintre cei pe care îi cunoaşteţi au credit luat de la vreo bancă? Nu cred că e unul care să nu se fi îndatorat. Ba pentru o nevoie personală, ba pentru o maşină ori pentru o locuinţă. Ori chiar pentru un concediu. Ăla care nu a făcut-o ori are bani şi nu e nevoie să se împrumute, ori e zen şi nu pune preţ pe bunurile lumeşti.

Toţi ştim – deci şi eu, evident 🙁 – ce înseamnă să mergi într-o bancă, să stai parcă spăşit în faţa funcţionarului care îţi calculează ce sumă poţi să primeşti, câte zeci/sute de pagini trebuie să completezi/semnezi şi pentru cât timp devii sclavul ratei. Pierzi luni la rând, îţi mai iei câte-o liberă de la muncă şi treci şi pe la notari să rezolvi situaţia vreunui imobil cu care vrei să girezi un credit. Iar când primeşti banii, în loc să te bucuri că ai la dispoziţie suma dorită, parcă te străbate un fior la gândul „de acum înainte timp de 20/25/30 de ani am de plătit sute de lei ori pe lună”. Cam nasol, nu?

Bun, dar ce te faci când ai nevoie urgentă de bani? Când trebuie să plăteşti ceva urgent – un serviciu, o taxă, o consultaţie, un medicament, întreţinerea – şi prin buzunare îţi cam bate vântul? Să mergi la bancă nu-i o opţiune. Până şi descoperirea de cont înseamnă acte peste acte, adeverinţe de la birou, semnături, aşteptare. Iar dacă salariul are un nivel care te-a transformat deja într-un frustrat, soluţia „bancă” se taie singură de pe listă.

Şi atunci? Să împrumuţi de la prieteni ori de la rudenii? Ce glumă. Ştiţi vorba „sîntem prieteni până la bani”. Şi cum la cămătari sînt convins că nu vrea nimeni să ajungă, amanetul e următorul pe listă. Mulţi îl consideră soluţia salvatoare, cu condiţia să găseşti oameni corecţi, care să îţi evalueze pe bune lucrul pe care îl duci în faţa lor. Atenţie: nu mă interesează şi nu discut cu şi despre ăia care trag şapte piei de pe omul care vine să le ceară ajutorul financiar. Vorbesc despre specialişti, cei care cumpără aur sau alte lucruri de valoare la un preţ corect, care îşi respectă atât afacerea, cât şi clientul.

Precizările astea fiind făcute, hai să vedem care sunt avantajele amanetului:

– Poţi obţine banii cu aproape orice fel de bunuri. Evident, preferabil bijuterii, electrocasnice sau alte lucruri de valoare.

– Toată operaţiunea durează infinit mai puţin decât la bănci.

– E mult mai rentabil, dacă stai să te gândeşti că la bănci dai dublu înapoi, pe când la amanet te scapi de doar câteva procente, care revin celor care îţi preiau bunul.

– Birocraţia tinde spre zero. Un act semnat şi o strângere de mână rezolvă tot.

– Îţi poţi recupera bunul dacă vii în timp util cu banii. Cum spuneam, e vorba de sume mici, pe care nu le ai la un moment dat şi le obţii amanetând un lucru. Dar, tocmai că sînt bani puţini, s-ar putea să-i aduni repede şi să-ţi răscumperi bunul.

Şi mai este un avantaj, de această dată pentru cei care caută chilipiruri. La amanet poţi găsi lucruri de o calitate foarte bună, lucruri rare ori utile la un preţ mult sub cel al pieţei. 

Nu fac apologia amanetului – nici nu are nevoie, dar sincer e o modalitate la îndemână, simplă, de a obţine repede suma de care ai nevoie. Nu-ţi cumperi cu ea o casă ori o excursie de lux în Seychelles, dar rezolvi repede o problemă urgentă. Corect?

 (ADVERTORIAL)