Până acum câţiva ani, oricine mi-ar fi întrebat familia ori prietenii ar fi primit acelaşi răspuns: „Adi habar nu are să repare ceva în gospodărie!”

E adevărat, am alte calităţi 😉 , dar chiar că eram un fel de afon la efectuat reparaţii ori la renovări. Asta chiar dacă am mai avut unele întâlniri cu bidineaua, mistria, gletiera sau rola de zugrăvit. În schimb, deşi tata era specialist în instalaţii sanitare, mult timp n-am avut nici cel mai mic habar despre cum se înlocuieşte o ţeavă, despre cum se repară o baterie de chiuvetă ori ce înseamnă un racord flexibil.

Tata, Dumnezeu să-l odihnească, când venea la Oradea mă întreba întotdeauna dacă nu am ceva de reparat, de înlocuit în fosta garsonieră de burlac. Ştia că fiu-său mai mare e cu scrisul, cu microfonul, cu imaginea şi mai puţin cu şurubăreala. O dată chiar a venit special de la 60 de kilometri depărtare să schimbe o banală ţeavă henko. Zic” banală” pentru că între timp am învăţat multe despre ce trebuie să facă un gospodar cu instalaţiile din propria casă. Neia mea poate depune mărturie! 🙂

Transformarea nu s-a întâmplat peste noapte, evident. Doamna mea a avut o contribuţie majoră, adică a fost cea care m-a împins de la spate să învăţ cum să am grijă de o gospodărie. Restul au făcut internetul, fratelo, pe care îl mai sunam să-i mai cer un sfat, şi meşterii cu care am avut de-a face – Ionuţ, un tip nemaipomenit, şi el autodidact în multe situaţii, e cel de la care am aflat cele mai multe lucruri.  Adevărul e că mă simt mulţumit când văd că am reuşit să repar un lucru ori după ce am renovat ori construit ceva.

Recunosc că ştiu multe, dar la nivel de amator. Pot să schimb instalaţii sanitare, o priză ori un bec, dar la lucrări ample nu prea îmi vine să mă bag. Acolo e chestie de specialist. Chiar şi în acele cazuri nu las meşterul singur, ci îl urmăresc ca să „fur” puţină meserie.

Am ajuns şi la categoria „nu ştiu deloc e să fac„. Aici intră repararea unor aparate electrocasnice, cum ar fi televizoare, cuptoare cu microunde ori maşina de spălat. În acest din urmă caz, cu ajutorul manualului de instrucţiuni am ajuns la nivelul de a şti să cablez furtunul de evacuare al apei din maşină şi să scot lăcaşurile pentru detergent şi balsam ca să le curăţ. Cam atât. Am ajuns la concluzia că pentru un astfel de aparat esenţial în gospodărie e nevoie de specialişti. Şi aici internetul e extrem de folositor, iar în caz de nevoie am deja datele de contact ale unor meşteri în domeniul reparaţiilor la maşinile de spălat.

Pe scurt, ca să fii un bun gospodar trebuie să ştii cum să faci mici reparaţii, să construieşti, să zugrăveşti, să renovezi. Şi tot ca să fii un bun gospodar înseamnă să fii conştient că lucrurile complicate e bine să le laşi pe mâna profesioniştilor, pe care să-i alegi cu atenţie. Nu de alta, dar un adevărat specialist, care se respectă şi pe el şi pe client, îţi oferă calitate.

Dacă sînteţi de acord cu mine, nu-mi rămâne decât să vă urez un sincer „Să şurubărim bine!” 🙂

(ADVERTORIAL)