Frig, scârţâitul zăpezii sub picioare, fum care iese pe coşurile caselor, copii care aleargă cu săniile pe uliţă ori pe deal, lemne ce troznesc în sobă. No, cam asta e viziunea mea despre iarnă. 🙂 Ştiu, sînt conservator, tradiţionalist, oldies but goldies. Şi cam idilic, dar aşa îmi place.

Cei din generaţia mea, născuţi înainte de magicii ani ’80, ştiu despre ce vorbesc şi sînt convins că în mintea lor, după ce au citit descrierea de mai sus, au apărut deja imaginile copilăriei. Cele în care stăteam în stradă ori pe uliţe până noaptea târziu, cu nasul roşu, cu haina descheiată şi semiîngheţaţi, dar urlând de bucurie şi trăgând după noi săniile. Cele în care patinam – cică 😉 – pe valea din sat, îngheţată bocnă, şi jucam un fel de hochei cu bote luate de prin şuri ori grădini.

Nu vreau să încep cu citate deja celebre, de genul „pe vremea mea era nu ştiu cum„. 🙂 Fiecare generaţie şi-a trăit diferit copilăria şi fiecăruia i s-a părut ciudat cum au trăit părinţii şi cum o fac cei care le-au urmat. Dar fiecare copilărie e frumoasă, chiar şi a copiilor din ziua de azi, mai mult setaţi pe tehnologie.

O iarnă ca în copilărie, în care zăpada să ajungă efectiv până deasupra genunchilor, nu am mai avut de mult timp. Dar sâmbătă, mergând spre satul jumătăţii mele, nu m-am putut abţine şi am tras maşina pe dreapta ca să pot fotografia Crişul Negru îngheţat. Nu ţin minte să-l fi văzut aşa în ultimii ani. Gerul din timpul ultimelor nopţi au avut efect asupra râului, care era bocnă în anumite porţiuni. Din „banchiză” se mai rupeau din când în când sloiuri care pluteau leneşe în aval. 😀

A şi nins – nu mult, dar suficient încât să acopere totul cu zăpadă. Şi să-l pună în încurcătură şi pe un căruţaş care şi-a abandonat vehiculul la margine de drum. Nu ştiu ce i s-a întâmplat, dar bănuiesc că a fost lovit din spate de vreo maşină ori a pierdut controlul frâielor (vorba sincronului de la Rutieră 😀 ) şi s-a răsturnat în şanţ. 😀

Interesant a fost că în momentul în care m-am apropiat să fotografiez căruţa, de sub ea a ieşit un câine jegărit, care a început să latre ameninţător. Probabil, stăpânul l-a lăsat pază la grămada de lemne, fier şi cauciuc. 🙂