Patru poveşti din Viena: pufuleţi, homleşi, vechea moară şi poliţistul de şcoală

1. Pufuleţii de Viena Îi ţineţi minte, nu? Acum mă adresez generaţiei mele, cea care a prins pufuleţii simpli, galbeni, ambalaţi în pungi pe care scria, simplu, doar numele produsului, fără jucării înăuntru şi fără tot felul de gusturi. Doar galbeni, săraţi şi tare apreciaţi de copiii acelor vremuri. Până şi stratul de fărâmituri rămas…

Continue reading →

Nu-i multă zăpadă, dar e voie bună la Serbările Zăpezii de la Vârtop

Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (13)

Când e vorba să organizezi ceva, în mod sigur ai nevoie de multe, printre care şi noroc. Asta li s-a întâmplat şi celor care s-au ocupat de Serbările Zăpezii de la Vârtop. Oamenii s-au implicat, au promovat acţiunea, au adus muzicieni, producători tradiţionali, rideri, sponsori… Dar n-au avut noroc cu vremea. 🙁

Deşi februarie era altădată cea mai rece din iarnă, acum a fost una de început de primăvară. Nu-mi amintesc să fii avut aproape 20 de grade la Oradea la jumătate de februarie. În schimb, acum câţiva ani erau tot 20 de grade, dar cu minus. Aşa că zăpada a fost tare puţină chiar şi pe munte, deşi ieri începuse să ningă uşor la Vârtop.

Bine, nu înseamnă că nu te poţi distra la munte dacă nu ninge. Ba e chiar mişto dacă participi la concursurile de la baza pârtiei Piatra Grăitoare, dacă îi aplauzi pe rideri şi dacă tragi o bere ori un vin cu prietenii, după ce ai muşcat dintr-un kurtos kalacs. 🙂 Chiar dacă nu a nins cât şi-au dorit organizatorii, chiar dacă a fost mai cald decât e normal, curioşii şi „chefangiii” tot s-au dus la Serbările Zăpezii de la Vârtop şi s-au distrat.

Apropo de vreme, chiar acum, când scriu postarea asta, Busu anunţă că e informare de vânt şi ninsori la munte, până luni. Veşti bune pentru Serbările Zăpezii! 😀

Vorbeam cu amicul Gabi Bonaciu, unul dintre cei care s-au implicat în organizarea Serbărilor din acest an, şi era optimist: „Vremea e superbă pentru poze şi plimbări cu telescaunul. Oamenii se înscriu la concursuri, producătorii tradiţionali sunt asaltaţi de turişti. Premiile sunt atrăgătoare, riderii au început antrenamentele şi se pregătesc pentru competiţie.”  Na, e PR omul, 😉 dar în declaraţia asta n-a exagerat deloc. Cam la fel au descris atmosfera şi alţii.

Discuţia cu Gabi era azi, pe la amiază. Între timp au fost concursurile şi s-au produs pe scenă Smiley, Cabron şi Feli. Deocamdată, eu am câteva fotografii dinainte de concerte – via acelaşi Gabi. Le postez aici şi revin cu altele când „sursa” mea de pe munte 🙂 mi le va trimite. Adică mâine.

P.S. Mie mi-au plăcut fotografiile cu cei mici ascunşi în camerele de cauciucuri. 😀

Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (1) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (3) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (3) meşteri tradiţionali Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (5) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (6) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (7) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (8) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (9) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (10) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (11) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (12) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (13) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (14) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (15) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (16) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (17) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (19) Serbările Zăpezii Vârtop 2016 (20)

Sursă foto: Gabi Bonaciu/ Agenţia de Management al Destinaţiei Bihor

Madagascar. Călător pe insula pământului roşu – Cafenele şi restaurante

Dacă din precedentele postări aţi tras concluzia „Mamă, ce ciudat e prin Madagascar!„, să ştiţi că vă cam înşelaţi. V-am spus că nu am apucat să merg decât prin Antananarivo şi nu am apucat să descriu şi locurile şi lucrurile cu adevărat interesante pe care le-am văzut.

Aşa cum, de exemplu, sunt localurile din capitala malagaşă. Am fost prin câteva care te trimit cu gândul la Europa mea şi am gustat mâncăruri care pot sta oricând lângă cele propuse de restaurantele cu ştaif de pe bătrânul continent. 🙂 Recunosc că mi s-a părut ciudat să găsesc astfel de locuri la o stradă sau două distanţă de maldărele de gunoi sau după ce am trecut cu maşina prin mai multe gropi şi peste denivelări. Dar am constatat cu bucurie că preparatele erau pe placul papilelor mele gustative şi la nivelul calităţii pe care ne-o doream, iar nota de plată ne-a scos din buzunare mult mai puţini bani decât am fi plătit acasă, în Europa natală.

Cafe de la Gare Madagascar Antananarivo Fructe de mare la un restaurant din Antananarivo Madagascar Lângă parcul cu Lemurieni Antananarivo MadagascarAnanas flambat la Carnivore Antananarivo Madagascar

Primul local în care ne-am simţit bine a fost Cafe de la Gare

Un restaurant chic, administrat, evident 😉 , de un francez, aflat în buricul târgului, la doi paşi de primăria din Antananarivo. E într-o zonă păzită, o oază de linişte în mijlocul aglomeraţiei nebune din Tana. De fapt, localul se află în incinta unei foste gări – Gare de Soarano, transformată într-un soi de mall de noul proprietar. Din ce am înţeles, toate gările mari din Madagascar au fost preluate de un om de afaceri şi transformate în acest fel – asta pentru că în insula din Oceanul Indian pe calea ferată se face doar transport de mărfuri. Oamenii se mişcă în rest cu maşina sau, mai puţini, cu avionul.

Cafe de la Gare Antananarivo Madagascar1 Cafe de la Gare Antananarivo Madagascar2 Cafe de la Gare Antananarivo Madagascar3 Cafe de la Gare Antananarivo Madagascar4

Cafe de la Gare e locul unde se bea o cafea decentă şi se mănâncă bine – nu sunt preparate pretenţioase, dar sunt foarte bune (recomand carnea de vită zebu 🙂 ) – se stă într-o ambianţă plăcută, e curat, internetul se mişcă decent, iar terasa e foarte reuşită.

Cafe de la Gare Antananarivo Madagascar5 Cafe de la Gare Antananarivo Madagascar6 Cafe de la Gare Antananarivo Madagascar7 Cafe de la Gare Antananarivo Madagascar8 Cafe de la Gare Antananarivo Madagascar9 Cafe de la Gare Antananarivo Madagascar10

În timp ce mănânci ori îţi bei berea sau cafeaua poţi să urmăreşti manevrele locomotivelor. Mai nasol e când te duci la toaleta amenajată într-un fost vagon tras pe o linie moartă, aproape de restaurant. Am avut o nasoală senzaţie că mă întorc în timp pe vremea când, student fiind, mă duceam cu trenul de la Beiuş la Oradea ori la mare şi eram nevoit să intru în buda insalubră din capătul vagonului. 🙁

Cafe de la Gare Antananarivo Madagascar11 Cafe de la Gare Antananarivo Madagascar12 Cafe de la Gare Antananarivo Madagascar13

Restaurant pentru carnivori

Pentru amatorii de carne 😉 , multă carne, am o recomandare: Le Carnivore. Cum putea să fie denumit altfel un local în care carnea se găseşte în fiecare preparat? A fost locul unde am simţit gusturi nemaipomenite ale cărnurilor preparate pe grătar, înfipte în ţepuşe şi prezentate astfel în faţa clienţilor care salivau doar când le vedeau.

Le Carnivore ananas Antananarivo MadagascarAnanas flambat Le Carnivore Antananarivo MadagascarAnanas flambat Le Carnivore Antananarivo Madagascar1

Dar a fost şi locul unde am experimentat chestii noi, ca să le zic aşa:

  • am mâncat carne de şarpe şi era să mă înec: de unde să ştiu eu că are atâtea oase? La noi, în Bihor, nu suportăm şerpii şi avem tendinţa naturală să-i suprimăm, nu să-i consumăm. 😀
  • am gustat carne de crocodil şi, sincer, nu m-a impresionat deloc. Nu semăna nici cu porcul (să trăiască ceafa şi cotletul!), nici cu puiul (pulpele rullz! 🙂 ) şi nici cu vaca (poate cu Milka). Am trecut rapid la alte preparate.
  • mi-a plăcut carnea de vită zebu şi… atât.
  • în schimb, am mâncat bucată după bucată, până n-am mai putut, ananas pe grătar. SEN-ZA-ŢI-E! No, aia da „carne„! 😀

Sigur, nu au lipsit porcul şi puiul – excepţional gătite pentru gustul meu şi al comesenilor. Stropite cu nişte bere, sînt un deliciu culinar. Iar pentru că patronul, „vecin” de-al nostru european, din Sardinia 😉 , a aflat că sîntem români, ne-a trimis la masă un platou cu condimente peste care trona, patriotic, steagul roş-galben-albastru. Ştiţi ce sentiment fain am simţit în acel moment? 🙂

Merci beaucoup, monsieur!

steag tricolor Le Carnivore Antananarivo Madagascar1 steag tricolor Le Carnivore Antananarivo Madagascar

Şi-au mai fost…

mâncare coreeană, într-un restaurant foarte interesant. Nu strălucitor ca design, plăcut ca atmosferă, mic şi liniştit. Ospătarul ne-a adus o butelie la masă, un fel de platou din fier şi ne-a invitat să ne gătit singuri mâncarea aleasă. După care am şi plătit. 😀 Dar am fost buni bucătari, pentru că preparatele au ieşit tare bune.

mâncare gătită la un restaurant coreean Antananarivo Madagascar1 mâncare gătită la un restaurant coreean Antananarivo Madagascar2 mâncare gătită la un restaurant coreean Antananarivo Madagascar3 mâncare gătită la un restaurant coreean Antananarivo Madagascar4

...fructe de mare, într-unul dintre cele mai vechi restaurante din Antananarivo. Foarte elegant, plin de clienţi, mulţi europeni, administrat de o familie de francezi, ne-a plăcut tare mult. E adevărat, s-a luat curentul de vreo 2-3 ori – ploua foarte tare afară, iar astfel de întreruperi sînt ceva normal în sezonul ploios – dar era pregătit un generat, iar noi aveam telefoanele la noi. 😉

Mâncare proaspătă şi superbună, la preţuri mai mult decât decente. Aceleaşi preparate într-un restaurant european ar fi însemnat o cheltuială dublă sau triplă. Cel puţin.

fructe de mare restaurant Antananarivo Madagascar1Restaurant Antananarivo Madagascar1 ananas flambat restaurant Antananarivo Madagascar2 Restaurant Antananarivo Madagascar2 Restaurant Antananarivo Madagascar exteriorananas flambat restaurant Antananarivo Madagascar1

mâncare tradiţională, cu mult orez, carne de zebu şi ceva verdeţuri nedefinite. Bună, dar nu m-a dat pe spate. În schimb, restaurantul din afara Capitalei, unde am mâncat, mi-a plăcut pentru că era în mijlocul naturii. 🙂

restaurant lângă Antananarivo Madagascar2 restaurant lângă Antananarivo Madagascar1 Mâncare la restaurant lângă Antananarivo Madagascar2 Mâncare la restaurant lângă Antananarivo Madagascar1 restaurant lângă Antananarivo Madagascar4 restaurant lângă Antananarivo Madagascar3

În concluzie, în Antananarivo turistul găseşte locuri bune unde să-şi stingă foamea, unde să poată sta în linişte şi să petreacă seri frumoase. Nu e scump, iar mâncarea e bună. Parol d’honeur! 😀