Prin ianuarie mă plângeam, mie, dimineaţa, că e frig în apartament. Închideam geamurile şi uşa de la balcon plus uşa de la cameră şi mă înveleam bine sub plapomă. Dar nici aşa mi se părea că nu scap de frigul din cameră şi abia aşteptam să ajung în satul jumătăţii mele, unde trosneau lemnele în soba de teracotă. Pfai, ce senzaţie! 🙂

Să ne lămurim: nu a fost un frig căruia să nu-i pot face faţă. Asta mai ales că-s copil de la poalele muntelui, deci nu mă impresionează când termometrul arată 17-19 grade în casă, iar caloriferul e rece. Dar, parcă m-am domnit 🙂 de când mă apropiu tot mai tare de schimbarea prefixului. Şi – da, evident – de când am petrecut Crăciunul la 30 de grade, în cealaltă emisferă. 🙂 (Apropo, Neia mea îmi spunea zilele trecute că în insula din Indian era o căldură sufocantă.)

Aşa că la -10 grade afară, pe ninsoare şi frig în casă am simţit iarna ceva mai… iarnă decât altădată.

A venit însă perioada recentă, de la început de februarie, când am avut de fapt o combinată foarte ciudată între primăvară şi toamnă. Termometrul din balcon îmi indica seara, pe la 9, temperaturi de 12 grade, iar cel din maşină mă întâmpina dimineaţa cu nişte surprinzătoare 8-9 grade arătate în bord. Şi tocmai atunci s-au trezit băieţii de la CET să mă servească din greu cu nişte calorifere fierbinţi. În atare situaţii nu e de mirare că am avut seri când am lăsat până târziu geamul de la balcon deschis. Şi asta fără să tremur. Din contră.

Eu, sincer, în locul ploii şi a temperaturilor ridicate de afară, aş prefera multe grade sub zero şi ninsori abundente. Că aşa am învăţat eu când eram puştan că trebuie să fie iarna. Cu condiţia să fie cald spre cald bine în casă.

Mai cunosc pe cineva care ar prefera ca iarna să fie iarnă…

…afară să fie vreo -10 grade şi să ningă vreo câteva zile – minim 10 – la rând. 🙂 E vorba de organizatorii evenimentului Serbările Zăpezii de la Vârtop, printre care şi amicul şi fostul meu coleg Gabi Bonaciu. Mai au câteva zile, şi oamenii lucrează din greu – Gabi, cel puţin, cu trupa lui de la promovare ştiu că o fac. Oamenii vor să fac totul profi, ca la manual, şi pregătesc tot felul de chestii deştepte – video, foto, chestii de astea.

Am primit şi eu nişte bannere pe care le postez pe site. Nu de alta, dar – ştiu, nu ştiaţi 😉 – sunt partener media al Serbărilor Zăpezii din acest an. Nu eu, ci blogul, dar îl reprezint în relaţiile cu terţii, deci… Gabi a venit cu ideea, iar mie mi-a plăcut. Pe scurt, mă găsiţi pe afişul oficial al evenimentului organizat de Consiliul Judeţean Bihor prin Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică Bihor, Agenţia de Management al Destinaţiei Bihor, Primăria Oraşului Nucet şi Asociaţia Pro Turism Vârtop Apuseni.

Asta pentru că îmi place să susţin eforturile unor oameni implicaţi, care chiar vor să facă treabă la Serbările Zăpezii. Şi pentru că îmi place când se face ceva pentru promovarea munţilor noştri, a judeţului meu. 🙂