Încă din prima zi în care am scos-o în oraș s-a și legat unul de ea. A fost o lovitură portieră în portieră de i-a lăsat o urmă de câţiva centimetri. Evident, omul nu le avea deloc cu caracterul şi făcea parte din categoria celor laşi: a dispărut fără să lase o vorbă, un număr de telefon, ceva… 🙁

Au mai urmat o dungă în spate, lângă portieră, câteva zgârâieturi făcute cu poşete de madame care probabil nu au ştiut să păşească 10 centimetri – distanţă de un toc – mai la dreapta sau mai la stânga, o lovitură uşoară în spoiler şi o oglindă rabatată pe motiv probabil că unul avea fizicul prea mare ca să se poată strecura printre maşini. Şi toate în Oradea. O singură dată am primit un telefon, scuze şi o asigurare. De la ceilalţi, nişte laşi, nimic. Că aşa e la noi: dă-l în mă-sa, să-şi repare singur maşina, de ce să-mi asum eu greşeala?

Am ajuns să caut locuri izolate, departe de celelalte maşini, ca să-mi protejez propriul automobil. Prefer să îl duc eu la spălătorie şi tot eu să îl preiau; mă uit atent când îl las într-o parcare şi când plec de acolo. Nu mă leg de maşina nimănui, deschid cu atenţie portiera – nu ca unii bizoni, deci am pretenţia ca şi a mea să fie lăsată în pace.

Ţin la maşina mea, îmi place să am grijă de ea. Dar mă scoate din sărite să văd că unii îşi bat joc de bunurile altora şi dau dovadă de laşitate. 🙁

Iar dacă asta vi se pare o figură de stil…

…ar fi trebuit să mă vedeţi vineri, când mi-am găsit maşina zgârâiată în parcare la Penny, pe Vladimirescu. Mi-am descărcat toţi nervii şi am recitat tot repertoriul de înjurături de care sunt capabil la adresa cretinului care făcuse pocinogul. Pe la 6 fără 20 seara intrasem în magazin şi nu am stat mai mult de 10-12 de minute, cât să iau câteva produse şi să aştept la rând.

Boului, deocamdată necunoscut, i-au trebuit câteva secunde să îmi lase o amintire pe caroserie, în partea din stânga faţă. După care, laş ca orice cretin, a dispărut. Zic că e deocamdată necunoscut pentru că el habar n-are că a făcut tâmpenia chiar în dreptul unei camere de supraveghere. De pe care voi avea imaginile şi îl voi găsi.

Nu mă interesează că are 80 de ani şi 30 de kilograme ori că e campion pe cartier la bătaie. Îi spun direct ce tre’ să facă: să plătească şi să privească direct în obiectiv. Că am de gând să-i imortalizez moaca şi o prezint lumii. Poate aşa învaţă să-şi asume responsabilitatea pentru ceea ce face.

Apropo de responsabilitate

Am distribuit pe Facebook întâmplarea prin care am trecut şi, pe lângă susţinerea unor prieteni şi amici, primesc şi un sfat „înţelept„: „dacă te agiţi ca o sticlă de pepsi pentru atâta lucru, mai bine vinde maşina şi mergi pe jos sau cu bicicleta.” Încă o dovadă că unora nu le pasă, că a intrat deja în normalitate ca să lovim maşinile altora şi să plecăm, că, de fapt, nu ne pasă.

E, de data asta, vreau să-l fac pe bizon să-i pese. Să-l găsesc şi să facă reparaţia pe banii lui. Sau pe asigurarea lui, mi-e egal.

Şi da, mă agit ca o sticlă de Pepsi pentru că m-am săturat să tac şi să înghit orice porcărie. Ori să plătesc din banii mei greşelile unor laşi.

Apropo, „sfătuitorule„, pe tine nu te-ar enerva să plăteşti tu reparaţia maşinii tale, lovită de unu’ care îşi bagă piciorul în munca ta şi dispare? Să te văd atunci ce înţelept ai mai fi!