Cred că într-o viaţă anterioară – dacă o fi existând aşa ceva, n-am dovezi – am fost vreun locuitor al marelui Albion. Nu că m-aş fi visând vreun fost mare explorator, un lord stăpân peste întinse teritorii ori un importator de ceai din îndepărtatele Indii. 🙂 Asta dacă în realitate n-oi fi fost un „peasant„, lucrător pe domeniul unui cavaler 🙁 – refuz să cred asta.

De ce bănui oareşce legături cu inglişmenii? Pentru că gândesc mai bine, acţionez mai repede şi, în general, mă simt mai bine când afară plouă ori pe timp de iarnă. 🙂 Nu neg că mi-e ok şi când e cald, dar nu-mi place de nicio culoare canicula. Orice zi în care sunt peste 30 de grade devine pentru mine o continuă căutare a unui loc răcoros, cu multă umbră şi consum de multe, tare multe lichide.

Asta spre diferenţă de doamna mea, care e amatoare de căldură şi preferă vara. De aceea ne şi completăm unul pe altul. 🙂

Că ziceam de ploi, am avut parte din plin astăzi, în sat – reşedinţa preferată din timpul verii. Au început din timpul nopţii, când am dormit cu lanterna lângă mine, pentru că electricitatea a dat semn de câteva ori că cedează în faţa semi-furtunii de afară. Azi, din nou, s-au rupt baierele cerului, iar şanţurile şi uliţele au fost acoperite de apă în doar câteva minute.

N-a durat mult, ca orice ploaie de vară, dar a fost intens. Evident că nu m-am abţinut să filmez, că aşa mă pasionează pe mine să înregistrez manifestările naturii. 😀

Am rămas afară, sub umbrelă şi apoi sub terasă, doar eu şi Maxi. Nu s-a încumetat el să traverseze curtea, dar m-a urmărit de pe scări şi cred că în mintea lui de câine se minuna că stăpânul stă, la fel ca şi el, şi se uită la ploaia în rafale. 😀

Am înţeles că ploaia va ţine până joi. Acum, să nu exagerăm: sînt bune precipitaţiile, dar în doze mici. E, totuşi, vară. Să vină şi soarele! 🙂