Cronica din sat: EURO 2016, aşa cum l-am văzut la 40 de ani :)

meciuri Piata Unirii EURO 2016 (1)

UPDATE: EURO 2016 a fost şi despre cum să crezi în şansa ta. Indiferent cât de mic eşti, indiferent cât de puţine şanse îţi dau alţii şi cât de mare e adversarul tău. EURO 2016 a fost despre a privi în sus, numai în sus. Au demonstrat-o Ungaria, Islanda, Ţara Galilor şi, cel mai bine, Portugalia.


Şi marii jucători plâng. Ca să folosesc un truism des utilizat, şi ei sînt oameni. A făcut-o Messi, la Copa America. L-a urmat în seara asta Cristiano Ronaldo şi îl înţeleg: munceşti ca un rob o carieră întreagă, ajungi în finala „Europeanului” şi ieşi accidentat după câteva zeci de minute. 🙁

Pe mine, însă, nu m-a prea afectat emoţional finala EURO 2016. România a fost o dezamăgire, preferata mea – Olanda – nici nu a fost prezentă, iar cealaltă preferată – Germania – a jucat sub valoarea ei în semifinala pierdută cu Franţa. Aşa că nu am făcut decât să simpatizez cu conaţionalii lui Eusebio, pe principiul că erau mai slab cotaţi decât francezii, francezi faţă de care, pardonne-moi, n-am avut sentimente atât de prietenoase.

În schimb, de la campionatul european din Hexagon am rămas cu nişte amintiri. Unele plăcute, altele mai puţin. Să le iau pe rând.

  • Pentru mine, pregătirile pentru EURO au început cu câteva zile înainte, prin a-mi face abonament pe o lună la Telekom TV. Voiam să văd şi celelalte meciuri care nu erau transmise de ProTV. Am plătit 6 lei – datorită abonamentului lui fratelo (altfel plăteam 15 lei) şi nici nu m-a interesat plânsetul TVR-ului care ar mai fi luat nişte bani din buzunarul public ca să transmită campionatul. Bine că nu i-a ascultat nimeni! În schimb, cu preţul a două beri am avut acces pe laptop la meciurile de la EURO. Evident că la cele transmise de Pro m-am uitat… la Pro. 🙂
  • Că tot veni vorba de fotbal şi TV. Cu ocazia meciurilor din Franţa m-am convins încă o dată că Emil Grădinescu e cel mai bun comentator de fotbal din România. Profesionist, documentat, corect, fără să zbiere la arbitru, la jucători sau la şefii de trib din Amazon, mereu pe fază, plăcut, cu glume de bun simţ – m-am bucurat că l-am reauzit la Dolce. Ce fain ar fi să fie la DigiSport şi să transmită marile meciuri de fotbal!
  • În schimb, m-au dezamăgit comentatorii PRO-ului: mult prea partinici cu România şi cu alte câteva echipe, exageraţi în multe faze, cu replici ciudate – de parcă vedeau alt meci. Şi nelipsitele comparaţii şi construcţii lingvistice specifice televiziunii din Pache. Totuşi, i-am preferat altora şi sînt convins că Europeanul i-a adus ProTV-ului încasări bune de tot.
  • A, să nu-l uit pe comentatorul islandez. 😀 Tare omu’!

EURO 2016 a readus la viaţă centrul Oradei 🙂

  • Orădenii au venit cu miile la multe meciuri, mai ales ale României. A fost o atmosferă faină, pe care am văzut-o de sus, din Palat. 🙂

Apropo de asta, am fost cu colegii o dată la redacţie, să vedem un meci al României. Am băut suc şi cafea şi am mâncat seminţe 😉 – ca tot chibiţu’. În rest, jocurile le-am văzut acasă (în bucătărie, pe laptop, sau în camera mare, la tvtot cu bere, câteva guri, şi cu multe seminţe) ori în sat. Aşa cum am păţit şi la precedentele două ediţii de Mondiale şi una de Europene, şi de data asta am văzut finala în sat. Peste doi ani o să pun un televizor în curte, un frigider mic pe terasă şi mă pun în scaunul de plastic de grădină ca să văd în tihnă meciurile. 😀

  • M-am mai convins că de ce le era frică multora… au scăpat pe jumătate. Şi aici mă refer la violenţă. Adică n-au fost pe acolo cretini cu expozibil la centură, dar au fost cefe late, care se exprimau mai bine cu pumnul decât cu vorba. Ruşii, englezii, croaţii au transformat străzile în ringuri, iar stadioanele în afumători.
  • În schimb, i-am admirat pe irlandezi. Ăia suporteri! Şi să nu-i uit pe islandezi. Priviţi minunăţie.

Per ansamblu, a fost un campionat interesant. Unul care ne-a demonstrat nouă, românilor, cât de departe suntem de fotbalul mare. Ca mentalitate, ca stil, ca atitudine.

Să vedem ce face noul selecţioner. Sper să schimbe radical totul. Aşa sîntem noi: avem mari speranţe de la nemţi, dar ne temem să nu ne fie înşelate aşteptările. Poate că acum o să fie bine. 🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.