42 de minute. N-am mai stat atâta la o coadă din copilărie, când ţineam o sacoşă verde răsucită după mână şi eram atent la poveştile oamenilor mari, în timp ce aşteptam să vină pâinea la magazinul din colţul străzii. Şi auzeam multe, că stăteam acolo cu orele până se însera. 😉

Mi-am amintit de acele imagini aşteptând, cu laptopul în spate, săptămâna trecută, la Banca Transilvania din Piaţa Unirii, Oradea of course. SĂ DAU BANI, nu să le iau.

Vorba realizatorului TV, a fost un cumul de factori care a dus la situaţia asta. Puţini angajaţi la ghişee, mulţi clienţi, oameni care nu ştiau ce vor şi se încurcau în acte şi întrebări, funcţionari – unii – care aveau probleme cu tehnologia („Nu mere tableta!„) ori care încercau să rezolve în acelaşi timp mai mulţi clienţi ori reclamaţii – „S-o blocat aparatu’. Nu mere!”

Şi, mai ales, marea mea durere: lipsa unui aparat care să emită NUMERE DE ORDINE. Ştiţi, bucăţile alea de hârtie care elimină posibilitatea certurilor şi a replicilor „cine v-a pus să staţi la ghişeul ăla?”

Ghinioniştii…

categorie din care, când vine vorba de cozi, fac parte şi eu – nimeresc întotdeauna la un ghişeu la care, deşi aşteaptă puţini clienţi, timpul de rezolvare a solicitărilor e dublu faţă de celelalte. Din mai multe motive. Iar dacă încerci să te muţi la alt ghişeu, vei avea surpriza să te trezeşti că noua coadă se mişcă mult mai greu şi, minune, precedenta capătă, brusc, viteză.

Aşa ajungi să stai cu zecile de minute. Ori să te trezeşti că unul venit mai târziu, dar mai norocos, şi-a rezolvat treburile mai iute ca tine Şi nu poţi să invoci faptul că ai venit tu mai repede ca să te bagi în faţa lui la ghişeul alăturat.

– Eu am venit mai repede.

– Da, dar v-aţi pus la ghişeul celălalt. Ghinion! Asta e coada mea, ghişeul meu. Veniţi după mine, eventual.

Şi nici funcţionarii bancari nu se bagă. Preferă să lase clienţii să se descurce. Nu că i-aş acuza şi de alte chestii nasoale – în general sînt atenţi şi de bun simţ.

Dar aparatul ăla de emis numere de ordine – repet, durerea mea – ar rezolva toate problemele descrise mai sus.

A făcut-o cu succes în Occident şi e metodă pe care o aplică băncile din Ungaria, iar la noi Primăria Oradea şi ceva instituţii de emis documente. Ba, parcă şi Orange-ul de pe Corso, dar asta o ştiu ca pe o bârfă, că am lăsat „portocalii” acum mulţi ani, pe motiv că practicau tarife mult prea mari pentru ce ofereau. 🙂

Ar fi o metodă civilizată de a ne civiliza şi din punctul ăsta de vedere. Şi, culmea, nici nu e greu de aplicat. Trebuie ceva mai mult respect faţă de client şi o minimă investiţie în nişte aparate banale.

E adevărat, şi aşa vom bate nişte recorduri de stat la coadă. Recorduri de viteză, nu de anduranţă. 🙂

P.S. O să trec şi la Banca Transilvania pe online. La ING funcţionează brici. Am făcut-o şi la Electrica sau Digi, ca să evit cozile. Asta nu înseamnă că nu susţin în continuare necesitatea automatului care distribuie numere de ordine.