Întrebări după bătăile din timpul protestului din Bucureşti

Nu-s politician să reacţionez chiar în timpul evenimentelor pe pagina mea de Facebook. Recunosc că aş fi apreciat dacă liderii politici, de orice orientare şi din oricare partid, ar fi venit cu mesaje de îndemn la calm şi de condamnare a violenţelor de ORICE FEL. N-au făcut-o sau au fost partizani – zi-le politicieni şi dă-le pace!

De felul meu, nu-s un tip care să reacţionez visceral – cu unele excepţii – şi prefer să stau să analizez şi apoi să mă exprim (ardelean style 🙂 ). Şi o fac, cu riscul asumat de a fi considerat pesedist, liberal, bolo-buttkisser sau anti-administraţie, în funcţie de persoana sau grupul cu care discut.

Nu ţin partea nimănui, nu-s patetic, dar nici insensibil.

Observ evidenţa şi… încă adun date, vorba purtătorului de cuvânt. 🙂 Însă deja sînt nişte întrebări de bun simţ care, zic eu, îşi cer răspuns.

  • De ce nu au fost opriţi din timp derbedeii care au provocat bătăi? Se vorbea de mult timp de posibile violenţe la mitingul de azi. Au avertizat chiar şi instituţiile de forţă şi bănuiesc că nu se luau după zvonuri, ci aveau date concrete. Deci, chiar erau greu de identificat amatorii de cafteală la oră de maximă audienţă? Bănuiesc că serviciile şi Poliţia aveau resurse să îi liniştească din timp. Le mai trebuia voinţă ori o semnătură pe un ordin. Sau… nu s-a vrut, pur şi simplu.
  • Şi din întrebarea de mai sus se mai desprinde una, logică: dacă tot nu au fost identificaţi din timp bătăuşii şi se ştia, totuşi, că vor veni, de ce s-a mai permis organizarea mitingului? Asta nu înseamnă că aş fi împotriva unui protest. Paşnic. Faţă de oricine şi orice.
  • De ce nu au putut fi izolaţi huliganii? Înţeleg că indivizii erau şi laşi: se războiau cu jandarmii, după care se ascundeau în mulţime. Nu cunosc regulile după care acţionează forţele de ordine şi, chiar dacă pot înţelege că e inevitabil să apară victime colaterale, tot nu am o explicaţie logică pentru lejeritatea cu care s-au mişcat golanii prin buricul târgului. Iar treaba jandarmilor era nu doar să apere o clădire cu tricolor din Piaţa Victoriei, ci şi să-i protejeze pe oamenii paşnici din zonă de umanoizii cu pumnu’ mare.
  • Cum e să-ţi laşi colegii în urmă, sub ploaia de lovituri a bătăuşilor? Ha? Chiar, cum vă simţiţi oare, domnilor în uniformă, când v-aţi pierdut doi oameni prin mulţime şi i-aţi primit înapoi de la eroii necunoscuţi care i-au protejat cât au putut?
  • Observaţi că nu măsor brutalitatea cu care s-a intervenit – repet, nu am toate datele. S-ar putea să fie explicabilă sau nu – Jandarmeria e o instituţie de forţă, nu de mângâiat pe creştet şi de copt gogoşi. Dar tipul în tricou alb, care şi-a pus mâinele pe cap – semn clar de non-violenţă – cu ce a greşit de şi-a luat cinci pulane? Chiar dacă omul îl băga în pizda mă-sii pe jandarmul ce venea spre el, tot nu merita bătaia pe care şi-a primit-o. Şi pentru care bătăuşul în uniformă ar cam trebui să şi-o ia disciplinar.*

* Astfel de gesturi nu fac decât să readucă imaginea Jandarmeriei la level ’90, anii când prima dată erai pleznit şi apoi întrebat dacă şi cu ce ai greşit. Şi scriu de o instituţie care s-a schimbat mult, care comunică şi e mult mai deschisă ca altădată.

Totuşi, nu acuz întreaga Jandarmerie şi nici pe toţi oamenii care o compun.

Dar aştept explicaţii de la şefii ei în legătură cu o situaţie punctuală. Asta ca să-mi pot forma o părere corectă.

Şi, cea mai importantă observaţie cu care rămân după protestul din seara de 10 august: astfel de scandaluri au loc numai la proteste anti-PSD. Parcă la mega-mitingul social-democrat din iunie a fost linişte şi pace, nu?

Are cineva o explicaţie? O ascult cu plăcere.

În rest, fiecare e liber să judece ce s-a întâmplat.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.