Dacă era pe undeva, prin Franța, casa asta ar fi fost admirată de turiști, care ar fi zis că e „plină de culoare”. Bine, verii noştri latini i-ar mai fi pus flori pe  ferestre, o bancă mişto în faţă şi un clopoţel sau un cocoş din fier forjat la intrare. Ori poate ar fi folosit-o ca loc pentru o boulangerie. 😉

Dar pentru că e într-un sat de câmpie de pe la noi, e numită simplu „casa țiganilor„. Plină de conaţionali, extrem de gălăgioşi când vorbesc pe limba lor şi neaşteptat de calmi când o dau pe româneşte. Au părăsit zona oarecum izolată de la intrarea în aşezare şi au cumpărat locuinţa „dintre români” pe când era doar o casă comună şi gri.

Şi poate că din Franța s-au inspirat și proprietarii, o parte și acum prin Hexagon. La „muncă„, nu ca turiști. 😉

Acum e loc de întâmplări cel puţin interesante şi oarecum ieşite din banalul locului. Cei mai bătrâni se vede că au reguli clare pe care le respectă – nevasta merge mereu în spate 😀 şi ei salută primii pe orice trece pe stradă, indiferent că îl cunosc ori ba. În schimb, tinerii îşi rezolvă problemele în auzul întregii comunităţi, în curte sau pe stradă. Iar dacă nevasta nu înţelege, televizorul sau oala, în funcţie de level-ul în care s-a ajuns cu cearta, sunt făcute piese de puzzle printr-o cu efect trântire de pământ.

Revenind la culori, vă place combinaţia şi stilul? 😀