– Mami, îmi dai o gumă de acolo?

Puștoaica de vreo 3 anișori întinde mâna spre niște cutii cu gumă de mestecat, puse lângă casele de marcat. E toată zâmbet și cercetează curioasă totul. Mama se execută și îi întinde pachetul cerut. Examinarea nu durează mai mult de 5 secunde, după care micuța își scutură hotărâtă zulufii blonzi.

– Nu-mi mai trebuie!

– Păi, de ce nu-ți mai trebuie?

– Te-am păcălit. 😊 😊

Fără excepție, toți cei aliniați la coadă zâmbesc. Femeia își ia în brațe odorul care, simțindu-se băgat în seamă, chicotește.

– Bună ziua! Ceau, frumoaso!

Casierița o caută din priviri pe micuța care își face de lucru cu produsele puse pe bandă. Nu primește niciun răspuns, așa că intervine mama.

– Cum spui când te salută tanti?

– Nu zici nimic? se arată interesată doamna din spatele casei de marcat.

– Nu zic, că io-s prăpădită! 😊 😊 😊

Fâșneața ne-a dat gata pe toți. Dar n-a stat să savureze privirile drăgăstoase ce îi erau adresate. A dispărut în plină glorie. De fapt, a fugit direct la taică-său aflat afară, la o țigară.

Cred că omul savura, de fapt, câteva minute de liniște. Nu de alta, dar când am trecut pe lângă el, l-am auzit întrebându-și jumătatea, cu privirea la mica ”prăpădită” ce nu stătea o clipă:

– Ce zici? Plecăm și o lăsăm aici? 😀

Glumă de părinte obosit. 😉