Nu știu pe la voi, prin regiune, cum se procedează, dar noi, orădenii, nici nu stăm pe gânduri când vine vorba să-i punem la punct pe cei care – vai! – ne-au ocupat (abuziv, desigur!) locurile de parcare. După tradiționalul preludiu format din metafore ce trimit la originile ”nesimțiților”, ne aplecăm cu tandrețe abia mascată peste capotă și așezăm un ștergător sau ambele ștergătoare în poziție erectă.

E o metodă general acceptată de ”tragere de urechi” a șoferilor neatenți în parcări. Doar nu le-om ridica capota (scuzați cacofonia, de-a dreptul obligatorie 😊 ) ori să le dăm o cheie pe portiere – asta o fac doar retarzii care n-au auzit de camere de supraveghere. Locuim, totuși, într-un oraș mai civilizat ca altele, așa zice presa.

Nu contează că deținem ”locul nost’ de parcare” cu taxă achitată la primărie sau l-am moștenit din locatar în locatar, printr-o înțelegere tacită cu vecinii. Noi trebuie să ne apărăm pământul pe care ne lăsăm vehiculul propriu. Sau pe cel de firmă, că și el e, în multe cazuri, tot un soi de mașină proprietate personală.

Așa că un autoturism cu ștergătoare ridicate chiar nu mai reprezintă ceva deosebit pentru noi.

Fiecare știe ce înseamnă, trecem lejer pe lângă – doar face parte din imaginile cu care am crescut. Nu ne punem problema cine are dreptate și cine nu. Mai degrabă ni s-ar părea nasol ca pe locul vecinului să vedem o mașină străină cu ștergătoare – o, Doamne! – NERIDICATE. 😊

Într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, oricare dintre șoferii orădeni se poate trezi fie într-o tabără, fie în cealaltă. Lipsa locurilor de parcare, dar și a bunului simț ori ”uzucapiunea” invocată de cei ce și-au petrecut ultimele decenii în același bloc sunt câteva motivele care – zicem noi – justifică o astfel de atitudine.

Cum scriam la început, nu știu dacă ”ridică-i ștergătorul fraierului” e o metodă practicată și în alte părți. Cel mai probabil, este.

Însă la Budapesta am fost martorul punerii în aplicare a unei metode alternative.

Victimă nu a fost, cum m-aș fi așteptat, vreunul ce ocupase locul altuia. Nici vorbă. Șoferul respectiv își lăsase Citroen-ul pe marginea drumului, unde nu exista nicio interdicție.

Doar că nu fusese atent (ori nu i-a păsat) și a blocat cu mașina accesul pe trotuarul spre parcul din zonă. Și a plecat. Iar când a reapărut, după mai bine de o zi, a constatat că un nemulțumit/glumeț i-a transformat vehiculul în suport de flori.

Mai precis, a luat rădăcinile unei flori de ghiveci, lăsate de cineva lângă un copac din zonă, și le-a ”plantat” pe capota nefericitului. 😊 Cu alte cuvinte, o bătaie la modul ”bio”, finuț, a obrazului unui bădăran care a considerat că părinții cu cărucioare și persoanele cu handicap au și alt loc pe unde să ajungă în parc.

Chiar dacă ambele metode au măcar efectul ridicării tensiunii în cazul celor vizați, eu n-aș apela la niciuna.

În schimb, dacă tot vrem să avem atitudine, n-ar fi mai bine să ne manifestăm talentul literar și să compunem un bilețel ca-n liceu, doar că mai acid? Ori să scoatem telefoanele și să sunăm la Poliția Locală? Care să vină la timp, nu după o zi; să și dea amenzi, nu doar somații fără efect. Să-i ardă la portofel pe cei care greșesc. Asta în cazul în care au ocupat o parcare ce-i aparține de drept altuia. Sau, mai ales, pe cei care își lasă mașinile pe spațiul verde.

În schimb, dacă e un loc ”moștenit”, vă recomand să vă țineți gura și mâinile acasă. Nu de alta, dar v-ați găsit nașul. Unul care a reușit să ocupe în câteva minute parcarea pe care voi ați ”muncit” ani la rând să vă înstăpâniți fără acte.