Chiar n-am nimic cu AUR, toți avem un loc sub soare și ne putem spune opiniile. Decent, argumentat, mă rog… Știți voi. Dar să lansezi o listă unde ai pretenția să incluzi ”cele mai toxice și false organe de presă” (uitați-vă pe pagina lor de Facebook) seamănă teribil cu un început de vânătoare de vrăjitoare. Urmează mersul din redacție în redacție și judecarea în mijlocul colectivului a celor vinovați de intoxicare.

Nu neg că în casta noastră, a jurnaliștilor, sunt colportori, distribuitori de știri false ori astfel concepute încât să inducă teama și neliniștea. Pe ei îi sancționează cititorii – încă mai sper – întorcându-le spatele și micșorându-le audiența până la limita în care își caută altceva de lucru. Și chiar unii nu au nicio treabă cu jurnalismul, ci cu propaganda și cu pupincurismul – nu intru în detalii, e părerea mea.

Însă, nu e treaba unui partid, oricât de vertical și pur se afișează, să deretice prin presă și să împartă jurnaliștii în două cete, în smintiți și în mișei. Mă îndoiesc că separarea asta se face după criterii obiective… În plus, politicienii sunt convins că au alte treburi decât să urecheze cu presa.

P.S. Am scris toate acestea din postura omului care e convins că în politică, la fel ca în orice altă parte, nu există persoane 100% din ”the dark side” și nici puri luptători luminoși pentru dreptate. Griul ne definește, ca să mă exprim civilizat. 🙂 Acum însă s-a alunecat periculos pe încă o pantă a dezbinării. De parcă nu am fi suficient de divizați în țara asta.