Intru dimineață în birou cu chef de muncă. Am dormit bine azi-noapte (se mai întâmplă) și sunt pornit să fac treabă azi. Mă opresc în prag. Un bârâit puternic mă întâmpină de cum deschid ușa biroului și un zgomot ascuțit de la o mașină de găurit îmi lovește urechile. S-a dus naibii tot fengșuiu’ pe care mi-l proiectasem pentru ziua de azi.

De câteva săptămâni – se fac vreo trei – în apartamentul de deasupra se lucrează. Cred că refac întreaga locuință, pentru că nu există zi în care să nu spargă/lovească/burghieze ceva. Nu-mi pot închipui cum anume au reproiectat apartamentul, dar e cert că în atâta timp în alte locuri (nu le enumăr, le știți) se construiau blocuri ori se asfaltau kilometri de autostrăzi.

În unele zile, băieții care dau și luptă la etaj sunt dublați de confrați care mai pun un stâlpișor în curtea blocului, sparg asfaltul ca să schimbe o conductă ori montează o reclamă – bineînțeles, tot cu ajutorul mândrei mașini de găurit.

Iar de bârâitul enervant nu scap nici acasă.

Vara care a trecut, în blocul lipit de cel în care stau a fost renovat un apartament, iar muncitorii au lucrat cu spor până și sâmbăta, de la ora 8, până spre seară. Tot cu bormașina.

Anii trecuți o vecină și-a refăcut baia și a scos de acolo câteva zeci de saci de moloz – nu exagerez. Vibrațiile și zgomotul pickamerului și ale mașinii de găurit ne-au făcut varză nervii. Asta deși proprietara e o doamnă de bun simț, care nu știa cum să se scuze pentru deranjul din bloc. Am aflat apoi că anul viitor vrea să își refacă și cealaltă baie.

În curtea blocului, una mare, care „deservește” peste 100 de apartament, se aud săptămânal arii interpretate la bormașină. Și încă nu se gată, vorba lu’ Ciurar din Aștileu – pentru cunoscători. 😉

Maratoane de burghiat

De decenii, dar mai ales în ultimii ani, burghiatul a devenit la noi sport național, iar mașina de găurit, armă nelipsită din arsenalul oricărui meseriaș. Una care e folosită nu doar la atacul asupra pereților, ci și asupra nervilor celorlalți locatari, nevoiți să îndure lucrări mereu cu termene depășite, anunțate (sau nu) prin afișe cu scuze, puse la intrarea în bloc.

Probabil că va mai trece multă apă pe Criș până când febra renovatului se va tempera printre locatarii de la bloc. Deocamdată, într-o perioadă în care să pui bani deoparte e SF, oamenii nici nu se pot gândi să-și cumpere un apartament mai nou ori o casă, motiv pentru care renovarea pare metoda cea mai bună și decentă financiar pentru a-ți aduce locuința la standarde moderne. Cât și cum se poate. Iar în acest caz, maratoanele de burghiat din cartiere nu cred că se vor termina prea curând.

Așa că, să ne urăm răbdare și tutun. Sau, dacă nu sunteți robii tutunului, recomand ieșiri prin magazine sau plimbări prin oraș. Acolo unde nu se sapă ceva sau unde nu se toarnă betoane.