Aş putea vorbi despre multe drumuri care să fie descrise ca în titlul acestei postări. Asta pentru că trăim în ţara săpătorilor de gropi şi tranşee, a celor născuţi cu târnăcopul într-o mână şi cu pickhammer-ul în cealaltă. Iar în Oradea, de când cu transformarea oraşului într-un şantier, ăştia ar putea alcătui o comunitate care…
Continue reading →Când afară sînt 40 şi ceva de grade la soare (oficial vreo 36 la umbră), iar tu stai într-un birou unde adie, dinspre aerul condiţionat, o briză de nu mai mult de 23 de grade, priveşti cu alţi ochi ce se întâmplă dincolo de geamurile clădirii. Poţi să te uiţi liniştit, fără ca soarele să…
Continue reading →Ce titlu de tabloid am dat! 🙂 Şi eu mă mir de ce am reuşit să debitez, dar zău că am suport în tot ceea ce afirm. S-o luăm metodic. La pescuit cu macaraua Cum altfel să numesc „gestul” macaralei ăsteia? Nu era atât de cald, încât să vrea să se răcorească în apele Crişului…
Continue reading →Scriam într-o postare anterioară că am renunţat la a nu cârcoti după ce o lungă perioadă din viaţa mea am luat lucrurile aşa cum veneau, fără să comentez ori lăsând frustările să se acumuleze şi… atât. Am învăţat şi continui să învăţ că e important să vrei mai mult în viaţă, să nu mă ghidez…
Continue reading →
Trimiterea la ”pișatul boului” e cea care defineşte cel mai bine felul în care muncitorii au trasat liniile pe un drum lângă Oradea.
Continue reading →