Arde la propriu. Nu toată, e drept, ci hectare întregi de câmpuri şi dealuri. Dacă ajungi în apropiere de Beiuş, oriunde te uiţi vezi fuioare de fum. De parcă ne-ar ataca turcii şi ne-am decis să aplicăm străbuna tactică a pârjolirii câmpurilor în faţa inamicului. Ieri, duminica, ardeau dealurile de lângă Bulz şi Dumbrăviţa de…
Continue reading →
Are vreo şase nume pe contul de Facebook, dar pentru mine rămâne, simplu, Robi. 🙂 Dacă mă întreabă cineva de Robi, al meu coleg cameraman din TV*, îmi amintesc întotdeauna cum l-am cunoscut. Acum vreo 13-14 ani, pe când domnia mea nu ştia ce înseamnă acela birou şi îşi petrecea ziua ca reporter mai mult…
Continue reading →Circulând nu doar pe şoselele patriei, ci şi ale ţării vecine şi ale Austriei adoptive, mai dau peste tot soiul de ciudăţenii care îmi apar în trafic. Înţeleg şi mai mult, cu fiecare imagine nouă zărită pe şosele, că oamenii sînt tare inventivi. De la nume de firme care de care mai fistichii trecute pe…
Continue reading →De când cu 15 martie – nicio legătură cu Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, mă refer strict la împuşcăturile de pe Strada Barcăului – au apărut pe net tot felul de reacţii, ironice sau nu, la catalogarea Oradei drept oraş sigur. În timp ce în diverse clasamente, făcute de tot felul de site-uri care nu ştiu…
Continue reading →– Du-te, mă, de acolo! Ce caută, mă, ăsta pe aici? Bă, tu nu auzi? „Mă” sau „bă”, cum preferaţi, eram eu. Îmbrăcat în trening, cu o jachetă peste, în adidaşi şi gâfâind după un sprint de vreo 100 de metri, încercam să filmez cu un telefon şi să vorbesc la celălalt. Clar arătam ca…
Continue reading →Cred că nu există florar, în ţara asta cel puţin, care să nu se bucure la final de 8 martie, când trage linie şi calculează cât a vândut şi, mai ales, cu ce profit s-a ales după o zi atât de aglomerată. E un fel de Black Friday pe invers al florăriilor, 🙂 pentru că,…
Continue reading →
Nesimţirea nu trebuie căutată la periferie. Ea îşi are domiciliul şi în centrul Oradei, la covrigăria Petru de pe Strada Republicii. E luni, ora 19:30 trecute fix. Mă înfiinţez în faţa gemuleţului făcut ca pentru pitici, unde te apleci ca să ceri ceva. E drept, am eu 1,90 m, dar asta cu aplecatul nu mi-a…
Continue reading →– Ai văzut pinguini pe acolo? Ceva elefanți? Niște zebre? Au fost întrebările la foc automat pe care mi le-a adresat un amic, la întoarcerea din Madagascar. Prima dată am zâmbit larg. Cum să crezi că găsești pinguini la vreo 7-8000 de kilometri distanță de Polul Sud? Nici măcar dacă vreun simpatic dintr’ăștia nu s-ar…
Continue reading →
Ca reporter, vechiul Nokia 3310 m-a servit cu credință. Asta deși l-am scăpat de nu știu câte ori pe jos – şi nu i s-a spart sticla şi nici nu i s-a dereglat softul. Deși îl țineam pe post de breloc – agățat la gât (așa era moda); deși i se șterseseră literele și numerele…
Continue reading →
E aproape miezul nopţii şi ştiu că tre’ să înceapă. De fapt, a început de pe la 10 seara, dar momentul cu adevărat important abia după ora 12 urmează. E sâmbătă noaptea şi pentru un amator de muzică aşa, ca mine, e cea mai importantă din săptămână. M-am pregătit după un ritual simplu, dar pe…
Continue reading →