Ultimii samariteni şi infinitul de indiferenţi

Toamna ştie să arate că este stăpână peste oraş. Stropii de ploaie cad într-o supărare, vorba unui amic, şi frigul muşcă din oamenii care aleargă, sub umbrele, printre bălţile de pe şosea. Copacii mai au nişte frunze rătăcite, dar şi pe acelea le lasă, cătrăniţi, să cadă peste maşini, trotuare, băltoace. Adăpostit sub o ieşitură a magazinului universal, omul se uită la trecătorii indiferenţi şi bânguie cuvinte de neînţeles. Mă uit cu un soi de mirare amestecată cu milă: a trecut demult de vârsta marilor vise; n-are pe el decât…

Citește mai departe

Comisarul în blugi

– Nu mi-a plăcut niciodată stilul cazon. Nu e pe felul meu de-a fi. Acum am păr de două duşuri, dar când am intrat în Poliţie purtam părul strâns în coadă la spate. Şi acum, doar mă vedeţi, nu port uniformă, ci haina asta de blugi. Nu că nu mi-ar place uniforma – ferească Dumnezeu! – doar am făcut şcoala de ofiţeri. Dar parcă mă face să mă simt… încorsetat. 🙂 Am fost mereu liber în gândire şi am acţionat ca atare. Omul din faţa noastră, a jurnaliştilor, vorbeşte atât…

Citește mai departe

Mica dramă din țara marii catastrofe

Conduc tăcut și ascult la radio ultimele știri despre ce s-a întâmplat la clubul din București. Ce poți spune în momente ca astea? La un moment dat, în dreapta îmi sare în ochi roșul mașinii de SMURD. E tot-terenul medicilor, parcat în fața fostei întreprinderi „Înfrăţirea„, la intrarea dinspre bulevardul Decebal. Din mersul maşinii văd în curte o ambulanţă SMURD şi un echipaj de la Poliţie lângă o clădire în curs de demolare. Instictul îmi dă ghes să virez şi să mă duc să văd ce se întâmplă. Nu e…

Citește mai departe