E toamnă, pică frunza… Mai precis, frunzele, că poetul nu le-a văzut pe toate. N-avea cum. 😉 Cad chiar şi frunzele din vii – natural, nu? Acolo unde strugurii s-au copt – majoritatea – şi e musai să fie culeşi. Ceea ce am şi făcut sâmbăta trecută. Nu de alta, dar am prins o minunăţie…
Continue reading →Au trecut câţiva ani buni de când în satul doamnei mele sărbătoresc, septembrie de septembrie, culesul strugurilor. E o zi pe care o petrec cu mâinile printre ciorchini, dar şi viespi şi albine, de care mă apăr doar cu o foarfecă de vie. Culmea, de fiecare dată am noroc 😉 şi scap neînţepat. Asta până…
Continue reading →
Parcă e titlu de compunere. 😀 Dar e adevărat: pentru mine, acum a venit toamna. Ei bine, toamna are mai multe semne.
Continue reading →