Au trecut câţiva ani buni de când în satul doamnei mele sărbătoresc, septembrie de septembrie, culesul strugurilor.

E o zi pe care o petrec cu mâinile printre ciorchini, dar şi viespi şi albine, de care mă apăr doar cu o foarfecă de vie. Culmea, de fiecare dată am noroc 😉 şi scap neînţepat. Asta până ajung la etapa storsului boabelor de struguri, când inevitabil mă aleg cu câteva atacuri şi ace lăsate amintire în mâini. Dar m-am obişnuit – sînt imun. 😀

Una dintre viile din curte e fiica mea adoptivă. 🙂 Când am ajuns în sat prima dată era un biet fir, mic şi pricăjit. A beneficiat apoi de toată atenţia noastră şi s-a întins peste toată instalaţia, spre marea bucurie a „părinţilor„. Aşa că de câţiva ani avem parte de o recoltă frumoasă, indiferent de condiţiile meteo. Anul ăsta canicula a adus un strop în plus de dulceaţă în strugurii din curte.

N-a contat că-s albi sau negri – nu-s adeptul apartheidului. 🙂 Indiferent de soi şi culoare, strugurii s-au făcut frumoşi anul ăsta. I-au cam atacat viespii şi albinele, aşa că am stabilit în familie că e e musai să-i culegem weekendul trecut. Am petrecut vreo două ore sus, pe scară, şi am reuşit să adun toţi ciorchinii. 🙂

Am trecut apoi la storsul lor, folosind un utilaj tradiţional – evident – adus din vecini. N-a durat multe minute până ce covata dedesubt s-a umplut de must. N-a fost nici mult, nici puţin. Cu Neia mea împreună am scos vreo 20 de litri de must, din care o parte l-am pus la îngheţat, o parte – la rece în frigider, iar o parte am gustat-o. Şi am tot gustat până când stomacul a început să dea semne de nelinişte şi m-a trimis la un vals/tango/horă în camera aia unde se citeşte cel mai bine ziarul. 😉

Vin n-am vrut să facem, dintr-un singur motiv: nu ne pricepem atât de bine şi preferăm să luăm de la alţii care ştiu să facă licoarea. În schimb, mustul ne iese bun de fiecare dată – că doar nu-i mare lucru să culegi struguri, să te înţepe vreo 2-3 viespi când îi storci şi să-i pui apoi în flacoane la rece.

Anul viitor va fi şi mai mult must. Must have. 😀 Nu de alta, dar via se tot întinde şi tare mă gândesc să ajut nişte fire tinere din grădină să se întindă pe gardul din apropiere şi să le trec pe rod.